Mătuşa mea şi Lia zâmbiră şi îmi spuseră că e bine. Fusese externat înaintea mea. Erau bucuroase pentru că eram bine. Lia suspină odată ca şi cum ar fi spus că totul e bine acum.
Atunci pe uşă intră doctorul care imediat se bucură de faptul că sunt bine acum.A chemat toate doctoriţele ca să îmi scoată perfuziile căci puteam fi externată.
- Doctore,..stai!Eu am o febră musculară oribilă.Abia îmi mai pot mişca mâinile! spuse Bella întristată.
- Nicio grijă !Te ducem noi cu maşina! spuse Lia.
- Le-ai auzit? întrebă doctorul.
- Da! am răspuns bucuroasă.
- Atunci..ele te vor duce! adaugă doctorul şi el parcă fericit de fapul că m-am trezit.
- De unde aveţi voi maşină? am întrebat uimită.
- Surprize
Doctoriţele,Lia şi mătuşa mea m-au ajutat să mă ridic.Parcă totuşi nu era o durere atât de îngrozitoare.Doctorul mă sărută pe frunte şi îmi urase ,,Mult noroc!" în viitor că să nu mi se mai întâmple ceva.Doctorul îmi era ca..un bunic!Doctoriţele făcură la fel şi mi-au spus că am fost foarte norocoasă căci o mare parte din pasagerii avionului şi-au pierdut viaţă.Într-un fel eram fericită că am scăpat şi în pe de altă parte eram tristă pentru vieţile ce s-au dus pe urma prăbuşirii avionului.Totuşi lucrurile se întâmplă cu un motiv..
- Mulţumim mult,doctore!Chiar sunteţi şef peste cel mai bun spital din ţară! spuse mătuşa mea.
- La revedere şi vă mulţumesc de compliment! mulţumi doctorul cu entuziasm.
Lia şi mătuşa mea m-au ţinut de mâini ca nu cumva să cad şi m-au dus până la maşină care era extrem de frumoasă.Roşie,strălucitoare cu tapiţerie de piele pe ambele banchete .Era maşina pe care visam să o conduc într-o zi.
Dintr-odată mi-am amintit de micul bagaj pe care mi-l făcusem.Atunci am întrebat puţintel speriată:
- Ce s-a întâmplat cu bagajul meu?
- E în portbagaj.Autorităţile au reuşit să îl salveze şi ni l-au înmânat nouă! răspunse Lia.
- Mulţumesc mult de grijă! am răspuns.
Drumul a fot unul destul de scurt pentru că pe tot parcursul lui mă gândeam doar la Zayn.El fusese atât de drăguţ şi grijuliu cu mine dar Jason aproape niciodată nu a fost.Cred că Jason era mai mult genul de tip rău care mie nu mi se potrivea. Mi se pare mie sau eu şi Zayn suntem mai compatibili unul cu altul?
-Am ajuns dragă Bella! spuse mătuşa.
- Suntem la Zayn? am întrebat.
- Da,scumpo! răspunse Lia.
Zayn veni spre mine parcă ţinând ceva la spate şi zâmbind.M-a îmbrăţişat cu foc şi apoi,cu multă timiditate în glas spuse:
- Ştiu că nu ne cunoaştem de mult timp şi lucrezi ca servitoare pentru tata dar....vrei să fi soţia mea?
Atunci s-a pus în poziţia aceea în care ceri acest lucru şi ţinea în mâna cutia în care se afla inelul.
- Da,Zayn!DA! am răspuns hotărâtă şi entuziasmată!
Mi-a pus inelul şi apoi ne-am îmbrăţişat strâns.Tatăl lui Zayn veni şi ne felicită la fel cum făcură şi Lia şi mătuşa mea.
După două săptămâni avu loc nunta,una strânsă cu puţini invitaţi dar cu o armonie desăvârsita .
