Tangoul disperării- Pariul

·Capitolul 23- De cand voiam sa fac asta

Simt cum ma strange si mai tare in bratele sale, fata sa adancindu-se prea mult in zona interzisa numarul 2. Il imping usor cu cotul, dar el ma strange si mai puternic. Fir-ar tu sa fii, Louis!

- Daca nu te indepartezi de baza doi, jur ca nu o sa mai ai parte de copii toata viata, zic printre dinti.

Ii simt zambetul, practic lipit de mine, dar in loc sa se indeparteze se aseaza mai bine. Vei plati pentru asta, ticalosule, iti promit. Il ignor pe tot parcursul filmului. Cine sa crede el sa-si tina nasul unde vrea?

Filmul s-a terminat, nimic ce sa ma sperie ingrozitor, dar nici unul din cele mai naspa filme din viata mea. Somnul meu parca s-a mutat in Antartica cu pinguinii, caci ma simt mai fresh ca niciodata. Probabil maine, adica azi, voi fi mai obosita ca niciodata la scoala. Urasc momentele de genul asta, cand ar trebui sa dorm, dar nu pot. Louis e acum cu mine si cel mai putin vreau sa inceapa inca o sesiune de 'terapie in cuplu', singura diferenta fiind ca noi nu suntem un cuplu.

A spus ca-i pasa de mine. Nu stiu daca e adevarat sau e din cauza pariului. Si ce naiba e cu pariul ala? Nu cred ca isi dorea atat de mult sa se culce cu mine incat sa mai faca si un pariu.

Incerc sa ma intorc cu fata spre el, dar ma tine mult prea strans in brate ca sa po face vreo miscare.

- Louis! strig in soapta. Ai de cand sa mai largesti stransoarea? Ma simt ca in bratele unei caracatite, zic iar el rade, intr-un final slabind stransoarea.

- Nicio caracatita nu e la fel de sexy ca mine, spune si imi zambeste arogant.

- De ce ai vrut sa facem pariul ala? intreb intr-un final ceea ce ma macina de mult timp.

- Din plictiseala, dar mai mult pentru ca voiam sa te cunosc, spune si ma ia prin surprindere. Stii, esti atat de rece cu oamenii, nimeni nu se poate apropia de tine. Poti frange inima unui om doar uitandu-te la el. Tu stii mai multe decat lasi sa para, citesti oamenii mai rapid decat o carte, auzi totul in jurul tau, pastrezi secretele tuturor doar pentru ca intr-o s-ar putea sa iti trebuiasca, spune si ma lasa masca. Iti ascunzi atat de bine identitatea in spatele unei masti de papusa, rece si frumoasa, ceva ce poti privi, dar nu poti atinge.

- Se pare ca nu ascund destul de bine asta, zic intr-un final. Tu ti-ai dat seama.

- Mi-am dat seama pentru ca am vrut sa-mi dau seama, imi raspunde.

- Asta ce vrea sa mai insemne? intreb mai confuza si cu un milion de semne de intrebare.

- Nimic din ce nu iti vei da seama, spune si ma baga de tot in ceata.

Mai caonfuza de atat nu cred ca pot fi. Ce naiba vor sa insemne toate astea? Eu nu inteleg nimic din ce spune el, iar el imi spune ca voi intelege.

- Poate intr-o buna zi iti vei da seama ce e de fapt cu pariul asta, eu nu doar iti voi confirma daca imi vei pune intrebarea corecta, dar nimic in plus, adauga spre final, dandu-mi seama ca se poate sa fiu mai confuza decat am fost.

- Esti nebun? intreaba gura fara mine.

- Nu asta e intrebarea pe care o asteptam, dar probabil ca da. Sunt nebun, spune si rade.

- Chiar ca esti, zic si ma ridic din pat.

Strang toate ambalajele de la dulciurile si snacks-urile pe care le-am mancat si ies din camera. Cobor in graba scarile, vrand sa ajung cat mai repede inapoi in camera mea. Scap toate ambalajele din mana si o duc spre inima. Simt bataile puternice ale acesteia si ma mir ca nu-mi iese din piept. Ethan sta la masa din bucatrie, cu un pahar de apa langa el, privind in gol. Senzorul automant nu era aprins, iar totul parea ca era in liniste.

- Ethan, ce naiba? Ce faci aici pe intuneric? intreb uitandu-ma urat la prietenul meu.

- Am venit s beau niste apa. Am trecut pe la tine, erai prea ocupata cu Louis ca sa ma observi, spune fara sa-mi arunce vreo privire.

Ce naiba e cu el?

- Da... Ne uitam la un film. Acum serios Ethan, ce e cu tine? Ce ai? intreb.

Se ridica brusc de pe scaun, acesta scotand un scartait groazinc pe gresia din bucatarie. Isi indreapta spatele si da sa iasa din bucatarie. Se opreste in tocul usii si imi mai arunca o singura privire.

- Sunt bine, ridica din umeri si pleaca.

Asta a fost mai ciudat decat toata faza cu Louis de mai devreme. Astia doi s-au vorbit dinainte sa ma zapaceasca total pe mine sau cum?

Strang ambalajele de unde mi-au cazut si le arunc la gunoi. Ies din bucatarie, fugind pe scari, vrand sa scap de frigul ce mi-a intepenit oasele. Cand intru in camera gasesc un Louis adormit, imbratisand perna mea.

Ii iau perna din brate primind un mormait dezaprobator si ma pun si eu in pat langa el, tragandu-mi patura pana in gat. Scot un sunet de surprindere cad ma trage in bratele sale.

- Doar nu credeai ca scapi atat de usor ca mi-ai furat perna nu? maraie in urecea mea.

- E perna mea, ii soptesc la ureche, asezandu-ma mai bine in bratele sale.

Ma strange mai tare langa el, ridicandu-mi barbia cu un deget de la mana sa libera, zdrobindu-si buzele moi de ale mele intr-un sarut pasional.

- De cand voiam sa fac asta, imi spune cand ne-am oprit cu respiratiile sacadate.

- Si de ce n-ai facut asta pana acum? intreb ridicandu-mi o spranceana.

- Cred ca sunt timid, spune si incep sa rad.

Ma trage deasupra sa, sarutandu-ma mai puternic ca data trecuta. Mainile sale se strecoara sub tricoul meu fixandu-se pe talia mea. Ma aplec mai mult, alunecad in jos pe trupul sau. Scoate un marait infundat ce ma face sa zambesc. Mainile sale imi apuca tricoul si mi-l dau jos, intrerupand sarutul care ajungea la alte limite.

- Trebuia sa porti tu sutien! exclama el dezamagit, iar eu incep sa rad din nou.

- Felicitari, ai stricat momentul, spun dandu-ma jos de pe al.

- Ali, stai, nu voiam sa...

- Taci si dormi, idiot mic ce esti, il intrerup, punandu-mi capul pe pieptul sau, el inconjurandu-mi umerii cu bratul sau, strangandu-ma mai aproape de el.

Hei guys! Scuzat-ma ca e atat de scurt si probabil plin de greseli. Va multumesc mult ca cititi! ♥♥♥