Capitolul 6

89 11 0
                                    

Dean isi plimba mainile pe spatele meu, dandu-mi senzatia de calmare si relaxare. Ma simteam in siguranta, ma simteam linistita si simteam ca nimic nu mi se mai poate intampla.

-Laura? imi spune Dean dupa pe un ton stins

-Da, ce s-a intamplat? il intreb usor nesigura

-Ce o sa faci diseara? imi spune acesat si imi prinde mana pe care o tineam pe abdomenul sau

-Hai sa uitam de asta acum! ii spun si imi ridic privirea spre el
-OK! imi spune acesta zambind si ma saruta fin pe frunte

Dintr-o singura miscare, Dean ajunge deasupra mea, putand sa ii simt acum respiratia usor mentolata. Privea fix in ochii mei, de parca astepta ceva, am putut vedea in ei o dorinta arzatoare, o dorinta pe care nu am vazut-o niciodata in ochii nimanui.
I-am atins usor obrazul, si am clipit de mai multe ori. Si din nou simt cum fata imi arde, simt acei fluturi in stomac, si acum chiar as avea nevoie de niste naftalina mai mult de cat mi-as fi imaginat vreodata ca o sa am.

Dean a inceput sa se joace cu o suvita din parul meu, dar nu a incetat nici macar pentru o secunda sa ma priveasca in ochii. Simteam ca timpul s-a oprit si ca in afara de noi nimeni nu mai exista pe pamant.
Dean s-a apropiat usor de mine, pana cand, intr-un mod care ar fi putut fi caracterizat timid, m-a sarutat fin pe buze. Brusc am simtit ca i-au foc, ca ard precum focul din semineul bunicii. Am simtit o caldura in tot corpul, de parca m-as fi topit. 

Dean a adancit sarutul, simtind acum dulceata si finetea buzelor sale, este de nedescris sentimenul unic pe care il am. Am intredeschis gura si Dean si-a varat limba in gura mea, simteam nevoia sa il simt din ce in ce mai aproape.

Ne-am indepartat atunci cand am ramas fara aer. Dean si-a sprijinit fruntea de a mea, respiram scandat la unison.

-Daca nu faceam asta, muream pana maine! imi spune Dean cu glasul stins, respirand zgomotos

Nu am spus nimic, nu eram in stare sa pun ceva, doar mi-am apropiat din nou buzele de ale sale.

Dean a raspuns sarutului meu, coborand pana la linia maxilarului si muscand usor cand a ajuns la gat. Mi-a ridicat bluza, bagandu-si mainile pe sub ea. Luata de val, i-am ridicat si eu tricoul, si cu ajutorul lui am reusit. Era atat de.... perfect.

Fara sa imi dau seama, hainele noastre au zburat rand pe rand si fara sa realizez ceea ce fac, corpurile noastre aredeau acum de dorinta de a se cunoaste mult mai mult unul pe celalat. Mi-am dat seama de greseala pe care am facut-o doar atunci cand am simtit o durere in partea inferiaora a abdomenului, incepand sa lacrimiez din cauza acestei dureri.

-De ce nu mi-am spus? ma intreaba Dean strergandu-mi lacrimile
-M-a luat valul! ii spun si imi deschid ochii usor

-Doar relaxeaza-te! Ok! imi spune Dean si ma saruta
Treptat durerea a disparut, lasand in urma ei pura placere. 
M-am cuibarit la pieptul lui Dean, si pot spune ca eram o femeie fericita. Nu regretam nimic, nu regretam ceea ce am facut.

-De ce nu mi-ai spus? ma intraba Dean din nou

-Ti-am zis ca ma luat valul si nu am mai putut face nimic!

-Regreti nu?

-Nu! ii raspund ferm si ma ridic, cautandu-mi telefonul
Il gasesc intr-un final, abia dupa ce m-am imbracat. Tot ce sper acum e sa nu ma aleg cu un copil din toata aventura asta.

-Oh! La naiba! Ajungem acasa in 2 ore? il intreb pe Dean si il vad ridicandu-se

-Cred ca da! imi spune si se imbraca
Mergem pe aceeasi alee pe care am venit si ne luam la revedere de la bunicii lui Dean promitandu-le ca ne vom intoarce curand.
Am plecat de la ferma de jumatate de ora si Dean merge pe autostrada cu viteza luminii. La un moment dat, imi i-a mana intr-a sa si mi-o saruta fin.

-Sti Laura! Am avut multe femei la viata mea, dar ca tine niciuna! imi spune si imi las usor capul in jos

-Ce vrei sa spui! il intreb si isi pune o mana pe piciorul meu
-Tu Laura, tu m-ai facut sa imi dau seama ca dragostea la prima vedere chiar exista! si imi dau deabia acum seama ca nu doar eu am simtit acei fluturasi in stomac
-Dean? ii spun incercand sa schimb subiectul

-Ce s-a intamplat? imi raspunde el pe un ton usor ingrijorat

-Ti-am mai spus ca imi e frica? ii spun si ma uit la el

-Doar nu iti mai face griji! Totul va fi bine!
-Crezi?

-Sunt sigur! imi spune si isi intoarce si el privirea asupra mea


****

Am ajuns acasa intr-un tarziu si dupa un dus rapid, mi-am ales repede o rochie neagra lunga si o pereche de pantofi cu toc, apoi mi-am facut niste bucle lejere, iar dupa un machiaj discret, am putut iesi din apartament.
Dean, asa cum mi-a promis, era deja in fata blocului si ma astepta. Urc in masina si Dean ma saruta, ca si cand nu ne-am mai fi vazut de zile intregi. Plus ca ii venea ireprosabil costumul negru.

-Mi-a fost dor de tine! imi spune acesta si porneste masina

-A trecut mai putin de o ora! ii spun razand si imi verific telefonul

-Tot mi-a fost dor de tine! imi spune acesta si zambeste larg

-Vei fi acolo da? ii spun si il privesc

-Nu te voi scapa din priviri pentru nici macar o secunda.
-Promiti?

-Pe cuvant de cercetas! imi spune el si incepe sa rada
Rasul lui era molipsitor, asadar, dupa cateva minute, am inceput si eu sa rad, si credeti-ma rasul meu nu e tocmai cel pe care vrei sa il auzi.

Dean a parcat masina in spatele localului si dupa ca le-am asigurat ca sunt pregatita, iar el mi-a spus ca va fi langa mine non-stop, am coborat seperat din masina.

Am intrat in marele local, si fata de azi, pe care nici acum nu am aflat  cum o cheama, a venit la mine si mi-a prins mana, tragandu-ma  dupa ea pana la o masa putin mai retrasa.
- Robert! mi se prezinta un domn de varsta mijlocie si imi saruta mana

-Incantata de cunostinta! ii spun sil il caut pe Dean cu privirea


Dragoste-n NegruUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum