Magia Este In Mister

1.Dezvaluire

M-am nascut intr-un mic oras numit Kentucky , la periferie mai exact; cea mai linistita zona si cred ca cea mai frumoasa.Da,nu am vizitat si alte locuri dar parca nici nu am nevoie, fiecare strada are o poveste ;fiecare om are o drama si eu sunt foarte curioasa de fel.Omul s-a nascut curios, la radacini cu intentii bune insa tehnologia l-a stricat.
Ai observat?Marea majoritate a populatiei pare fericita dar daca stai bine sa te gandesti , treptat,cunoscand stereotipuri noi de oameni; fiecare are un secret mai mare sau mai mic,cu care care moare.Eu nu vreau sa mor decat dupa ce am avut ocazia  sa vad tot,sa simt tot si sa cunosc cam..tot.Da, pentru asta nu iti este deajuns  o viata ,oricat de multe ai face tot e ceva la care nu te-ai gandit.Pana in prezent  simt ca nu am facut mare lucru,ca am alergat sa caut ceva inexistent  urmand un drum  fara rost; si o sa ma sustineti sau contraziceti la un moment dat doar sa fiți  pe fază. Am vorbit de oameni,viata si nu am ajuns sa vorbesc  despre ceea  ce probabil ar trebui.Despre mine.
Nasterea mea poate este un inceput bun. A fost complicata,pentru mine , mamei i-a fost usor . Nu se stia daca ma mai nasteam,datorita unor mici mari complicatii .Nu dadeam semne ca pot sa iau naster  iar mama mea ;o simplă  chelnerita la cel mai ieftin bar,nu s-a straduit sa ma ajute. In acea situație  a intervenit tata,un amarat de pasager in viata mea;pe numele lui ,Jim.Tot ceea ce facea si a facut pentru toata familia a fost  sa trimita o suma mica de bani de pe urma aventurilor din diferite tari.Legatura sa cu  nasterea mea : a insistat ca mama sa mearga la spital.Batea la ochi ca a insistat pentru ca nu aveau suficiente resurse sa mai aiba grija de un copil.
Adevarul este ca nu erau doctori foarte priceputi si nici aparaturi de ultima generatie pentru supravegherea sarcinii iar tot functiona cu anumite superstitii care sunt probabil si astazi,toti avem anumte supertitii ,mai mult sau mai putin logice.Cum am lenevit in punguta mamei,peste termenul dat de medici,se zvonea ca familia Kronick va avea un baiat.Aparent daca un copil nu se naste la termenul dat, sexul lui va fi sigur masculin.Sigurul acela nu e batut in cuie pentru ca sunt fata.  Jim,tata meu, nevoie de un camarad in calatoriile lui in jurul lumii iar acea superstitie l-a impins sa insiste asupra nasterii.In acea perioada toate tarile au intrat intr-o criza deci singurul mod de a avea bani destui era sa dublezi  stilul de munca .
Dupa ce m-am nascut pe uscat,fara lichid. Cand i s-a rupt mamei apa nu a mers la spital iar de aceea am iesit ca un pui de om,cu pielea aceea stransa ca si cand ai stat in cada prea mult . Totul a luat o intorsatura de o suta optzeci  de grade in sensul rau ;tata a fugit in Germania iar mama in Turcia la un barbat cu bani care era dispus sa aiba o amanta mai ieftina.Totul cam brusc pentru toata familia inclusiv Lucy,adica pentru mine.
Am petrecut saisprezece  ani la bunica mea fara sa stiu cum se numeau parintii mei,ce au fost si ce fac in acel moment; de la saisprezece  ani am aflat din greseala ca am o sora,care la radul ei avea tripleti.
Faceam curat in camera mica a bunicii Ryun ca deobicei, si sub un bibelou ce infatisa un maiestos cal calb ,am gasit o mica foaie.O mica scrisoare,redactata in graba din cate se vedea;  fiecare fraza avea un alt subiect iar scrisul devenea din ce in ce mai tremurand si dezordonat.Singura fraza clara suna asa :"Ryun, nu mai putem duce in spate chiria,deabea  avem ce manca ,spune-i lui Lucy!Aven nevoie de ajutor la ferma,trebuie sa faca si ea ceva ."
A durat putin pana sa afle Ryun ca am umblat acolo ,plangeam cu bucatica de foaie  in mana ,sub perna ca sa nu vada cineva ca am aflat,in fiecare  seara.Pentru ca in fiecare seara simteam ca trebuie sa mai citesc cu o oarecare ura, din nou si din nou,simteam  nevoia de a sti ce s-a intamplat cu familia mea si de ce stau cu bunica.Nu ma intelegeti gresit, cu ea am stat de mica , m-a invata tot ce stiu insa simt nevoie de cunoastere.
Cand Ryun a aflat ,pentru prima oara in cei saisprezece  ani in care am stat cu ea,a izbucnit.Nu a dat in mine dar ceea ce a urmat a fost mai rau decat violenta asupra mea.A luat o sticla de vin din camara  si a inceput sa imi faca bagajele.Tinea lejer obiectul in mana sanga ,si la fiecare miscare executata sa ma indeparteze de ea sau sa imi arunce hainele,inchidea ochii si lua o gura mare din sticla.
In acel moment nu mai gandeam ,pur si simplu dadeam haotic din corp si strigam iertare.

-Bunico,iarta-ma!Te rog ,iarta-ma, o sa muncesc mai mult .Nu am pe nimeni!Stii asta ,esti singurul lucru care mi-a ramas,nu ma alunga !

Totul prea tarziu, a deschis geamul camerei mele si mi-a aruncat valiza.A luat ultima inghititura din sticla pe care  a urmat sa o arunce si a zis incet,ca  si cum mi-ar recita o poezie, privind pe geam gradina cu flori:

-Du-te unde vezi cu ochii,oriunde simti si nu te mai intoarce aici.Aici nu e casa ta,lasa trecutul.

-Nu am unde sa plec Ryun..Nici nu termin bine de spus ca ma ia de umar si ma impinge spre usa.

-Daca te intorci,nu voi garanta ca voi fi la fel de calma.Nu voi garanta nici ca voi mai fi.

Astea sunt ultimele cuvinte auzite de mine,din partea bunicii.Mi-a trantit usa,a tras jaluzelele la geam asteptand sa ma indepartez de gradina.
Nu mai era Ryun,batranica grasuta si rozalie in obraji de la urcat micile trepte,era o femeie urata din cauza sufletului.Un om ti se pare frumos chiar daca are un aspect mai putin placut,cand are un suflet frumos.Sa arunci o pustoaica in strada seara arata ca nu mai ai suflet.
Si atunci am simtit ceva,de nedescris; un amalgam de trairi interioare care se luptau intre ele,derutandu-ma :ura,frică, libertate si chiar putina fericire.Foarte putina,nu vroiam sa plec dar nici sa mai dau o ochii cu ea.Acasa e locul in care cineva se gandeste la tine,acum nu ma mai simt acasa,ma simt a nimanui si neimportanta.M-am scuturat,am ridicat incet manerul si am inceput sa navighez departe de casa.

          Pa,Ryun!