Aventurile de la Academia Stratford // Noua viaţă a lui Hayley Parker .

Remuscari si pariuri ~ Partea II

--------------------Din punctul de vedere al lui Hayley--------------------

-Mai,mai,mai...Pe cine avem noi aici ? , mi-a soptit cineva seducator in ureche cu o voce ragusita.

Am recunoscut vocea imediat.M-am intors si l-am vazut pe Jason stand acolo.Fiecare fir din parul lui asemenea unui mop era la locul sau,ochii lui straluceau si un zambet tampit ii arcuia buzele.Simteam cum deveneam din ce in ce mai nervoasa doar uitandu-ma la pustiul asta.

-Hei..am spus eu plictisita.

-Arati superb , m-a complimentat el.

Poate ca pare ciudat,insa pot sa vad foarte bine intentiile lui.Toate starurile pop sunt la fel.Stiu asta,pentru ca am fost cu unul ca el.Am fost impreuna cu William Mackay in urma cu un an.Ne-am intalnit intr-un club din New York.Eram moarta de beata si ma distram alaturi de prietenii mei cand am dat peste el.La propriu.Cineva a intins piciorul iar eu am cazut pe el.Cand mi-am ridicat privirea am dat de niste ochi verzi si un par blond superb,mi-am dat seama imediat cine era.Peretii mei erau plini de postere cu el.Era pe toate copertile revistelor.Era tipul care putea sa faca o fata sa lesine doar daca i-ar spune "buna" .

Nu,nu eram una din fanele alea obsedate care credeau ca mai devreme sau mai tarziu se vor casatori cu el,dar chiar ii admiram talentul si ii iubeam muzica.Dupa nenumarate scuze pe care i le-am adresat,mi-a oferit un suc si am inceput sa vorbim.M-am indragostit de el pe loc.Era asa de politicos,sufletist si nu cred ca mai trebuie sa mentionez ca era superb.Era tot ce o fata si-ar dori.Inima mea s-a rupt in doua cand am aflat ca dimineata urmatoare trebuia sa paraseasca New York-ul,dar am facut schimb de numere de telefon si mi-a promis ca o sa ma sune sa fixam o intalnire candva.Ma asteptam sa ma sune dupa cateva saptamani,insa cand am vazut ca au trecut luni de zile incepeam sa cred ca ma uitase.Chiar in momentul in care eram cat pe cesa imi pierd orice speranta,am primit un apel de la un numar necunoscut.Am raspuns,crezand ca era o greseala,insa cand i-am auzit vocea am fost in al 9-lea cer.Mi-a spus ca urma sa vina in New York pentru o perioada lunga de timp,deoarece aici trebuia sa inregistreze noul album si ca isi dorea sa recuperam timpul pierdut.Acceptand,ne-am intalnit.Am inceput cu intalniri simple la film,la restaurant,dar o faceam cat mai discret ca tabloidele sa nu afle.La inceput am inteles de ce trebuia sa tinem relatia un secret.Furisatul,deghizatul,momentele in care crezi ca esti prins in fapt,toate astea au fost distractive.Dar dupa un timp incepusem sa ma satur sa ma ascund.Ii era rusine ca iesea cu mine ? Credea ca nu sunt destul de draguta,de slaba,de desteapta sa fiu prietena lui ? Nu mai voiam sa mananc,ma incuiam in camera mea.Imi pierdeam increderea in mine si ma duceam in jos.Repede.Parintii mei nu se impacau prea bine cu ideea ca eu ma intalneam cu acest baiat,insa asta mi-a dat un motiv in plus sa o fac.Intr-un final,a inceput sa povesteasca despre relatia noastra cand o fotografie cu noi a ajuns pe internet.Acum ca relatia noastra era publica,ma lua la premiere de film,la concerte,la interviuri.Chiar daca paream a fi indragostiti pana peste cap unul de celalalt,nu era asa.Mereu ne certam.Ceva imi spunea ca el nu mai simtea pentru mine ceea ce simteam eu pentru el.Simteam ca imi ascundea ceva.In relatia noastra nu mai era pic de romantism si nu imi placea.Dupa o cearta urata despre ceva nesemnificativ care m-a facut sa plang,m-am dus la apartamentul lui sa imi cer iertare si sa incerc sa fac lucrurile sa fie exact ca la inceput.Ei bine,vizita mea nu s-a sfarsit asa cum imi dorisem  eu.Am sunat la sonerie incontinuu,insa nu a raspuns nimeni.Eram sigura ca era acasa,asa ca am folosit cheia pe care o tinea ascunsa deasupra usii si am intrat.Apartamentul parea parasit si nici macar o singura lumina nu era aprinsa.Chiar atunci cand voiam sa plec si sa renunt,un geamat s-a auzit in tot apartamentul.Inima imi batea din ce in ce mai tare in timp ce paseam pe coridorul care ducea spre camera lui.Tremuram si simteam cum lacrimile incepeau sa imi inunde ochii.Imi spuneam ca doar mi s-a parut,ca iubitul meu "perfect" nu ma insela in spatele acelei usi,ca totul se petrecea in mintea mea.Avea loc razboiul sangeros dintre inima si minte.Mintea imi spunea sa ma retrag,sa ma duc acasa si sa scap de umilinta si de dezamagirea pe care urma sa o indur,insa inima imi spunea sa continui,sa aflu exact ce se petrecea in spatele usii inchise.Mi-am ascultat inima.Mi-am pus mana in jurul clantei din metal rece si am apasat incet pe ea.