Believe in Dreams!

Capitolul 2- Teroare

Un sunet enervant se aude prin cameră, ceea ce mă face să îmi deschid ochii și să mă trezesc din somnul meu liniștit și să las la o parte visul în care îmi întâlneam idolul , pe Justin Bieber.

Cu greu am reușit, primul lucru făcut, fiind să văd de unde se tot aude chestia aia și să o opresc pentru că deja îmi provoca dureri de cap.

Mi-am ridicat privirea și am putut să-mi dau seama că sunetul enervant venea de la ceasul aflat pe noptiera de lângă patul meu, ceea ce însemnau două lucruri :
-trebuie să mă trezesc și să mă pregătesc pentru prima zi de școală de la noul liceu.
-toate zilele în care mă trezeam la ce oră voiam s-au dus... 

M-am ridicat din pat, "foarte bine dispusă", îndreptându-mă spre baie pentru a îmi face evident rutina. Odată intrată în duș, am lăsat picăturile fierbinți să cadă peste corpul meu încă amorțit. Încercam cât de mult posibil să mă relaxez pentru ca știu că voi avea o zi nașpa

După 15 minute am ieșit din baie hotărâtă să aleg cu ce aș putea să mă îmbrac, deși nu sunt genu' de fată care să acorde o mare parte de timp pentru a se aranja , așa că m-am decis repede.
Am optat pentru o pereche de blugi închiși rupți și o cămașă roșie în carouri, după care mi-am periat părul lăsându-l pe spate.
Mi-am luat ghiozdanul și telefonul și am coborât pentru a lua micul-dejun.

Așezată la masă , în fața mea se afla o farfurie cu patru clătite umplute cu ciocolată , lângă ele fiind și un pahar cu suc de ananas, astea bineînțeles au fost lăsate de mama înainte să plece la muncă.

Nu că aș fi eu leneșă sau genu' acela de copil răsfățat care să aibă totul de a gata, dar nu mă pricep deloc să gătesc, iar ultima dată când am încercat am cam ars toată mâncarea și era să dau foc bucătăriei, iar de atunci nu am mai vreun gând ce a încerca.

M-am ridicat imediat de la masă, în ciuda faptului că nu mă săturasem, dar nu mai aveam timp să mai mănânc ceva pentru că trebuia să ajung la școală și nu aș vrea să întârzi chiar din prima zi. Sunt o persoană punctuală și îmi place să învăț, având note destul de mari până acum. Și voi încerca să mențin aceste note în continuare. Oricum altceva nu o să am de făcut la școală decât să învăț și să pierd timpul.

Mă încalț cu o pereche de bocanci iar peste cămașă îmi iau geaca mea de piele neagră, am un stil puțin mai ciudat, dar până la urmă port ce îmi place.

Ies din casă, închizând ușa cu cheia, deoarece ai mei erau la muncă. John, fiind om de afaceri iar mama ocupându-se de design vestimentar, de asta mama niciodată nu a fost de acord cu stilul meu, ea și-ar fi dorit să fiu mai feminină...dar nu întotdeauna avem ceea ce ne dorim așa și în cazul mamei.

Merg indiferentă ascultând muzica care se auzea în căștile mele, îndreptându-mă spre liceu. Acum probabil vă întrebați de unde știu unde află, păi, în prima zi când am ajuns în Londra părinții mei au ținut una și buna să-mi arate minunatul liceul care va trebui să merg. Nu era foarte departe deci am reținut drumul.

După câteva minute de mers pe jos, am ajuns în fața unei clădiri destul de mare cu un aspect destul de plăcut, cu o curte imensă plină de elevi și o parcare care la rândul ei este plină de tot felul de modele de mașini. În fiecare colț al curții exista câte un grup, unii fiind extrem de fericiți, alți triști...cred și eu, doar au început școala ce poate fi mai rău de atât, erau și grupuri din acele ale divelor sau chiar grupuri de "bad boys".

Am intrat puțin nesigură, luând direcția direct spre secretariat, deja simțind priviri aruncate asupra mea alături de fluierături din partea nătărăilor, dar nu am acordat deloc atenție.