Believe in Dreams!

Capitolul 6- Final neprevăzut

Viața mi-a arătat într-un fel nemilos că oricât de bun ai fi și oricât te-ai strădui, foarte rar vei auzi păreri reale și adevărate despre tine.

Nu știu ce ar trebui să fac...nu am mai fost pusă într-o astfel de situație de ceva timp. Nu mi s-a mai cerut să am încredere.

-Maimuța mea a murit. Era cea mai importantă ființă din viața mea. Poate nu îți vine să crezi, dar pe vremea când era...nu plângeam niciodată, eram o fată care zâmbea neîncetat. am răspuns după ceva timp.

Niall se uita la mine ca la un dinozaur care mănâncă banane pe fundul oceanului.

Nu era una dintre cele mai bune minciuni pe care le-am spus, dar asta mi-a venit pe moment.

 Dar hei, dacă, chiar mi-ar fi murit maimuța?

-Ok, înțeleg că nu vrei să îmi spui, dar data viitoare găsește minciuni mai bune, asta a sunat hilar! Alex, înțeleg că nu ți-e ușor, dar măcar încearcă să ai puțină încredere și spune-mi ...o să te ajute să te descarci. Știu că probabil ți-am dat o impresie rea, mai ales că fac parte din așa zisul grup "Bad Boys" al școlii și mai am și trei prieteni care sunt plini de tatuaje, dintre care unul a încercat să flirteze cu tine chiar din prima zi, dar nici eu și nici ei nu suntem genul de persoane care să profite de bunătatea persoanelor din jur...mai ales că știm cum este să fi dezamăgit de o persoană la care ți. Deci poți să încerci măcar puțin să ai încredere? Și îți promit că nu te voi dezamăgi, pentru că ești o persoană bună, deși tu vrei să pari persoana rece și indiferentă. spune și rămân mască la cuvintele sale, vorbind cu sinceritate, privindu-mă fix în ochi.

-Nu știu ce să zic, adică nu pot...mi-e frică!

-Nu trebuie ,sunt aici.

-Niall chiar nu înțeleg. De ce vrei să mă ajuți și de ce îți pierzi timpul cu mine? Nici măcar nu mă cunoști...

-Alex nu-mi pierd timpul și chiar vreau să te ajut. Stiu că nu te cunosc, dar aș putea să o fac.

-Bine, văd că nu ai vreo explicație prea bună, totuși pot încerca. Cu ce ar trebui să încep? îl întreb cu o oarecare teamă în glas, nefiind cu adevărat pregătită să vorbesc cu cineva despre asta, dar poate are dreptate, mă poate ajuta să mă descarc, însă susțin în continuare faptul că nu pot avea încredere în el.

Mă privește în ochii, parcă încercând să descopere ce se află în sufletul meu, simțind o chestie ciudată în stomac în acest moment, nu știu exact ce...

-Păi de ce plângeai? mă întreabă el după un timp.

-O întrebare la care pot aduce o mulțime de răspunsuri, însă îți pot da unul care face cât toate. Să zicem că după mult timp a apărut o persoană care m-a dezamăgit și m-a trădat, pe care am încercat să o uit , însă acum și-a făcut apariția, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. îi răspund, în acest timp abținându-mă să nu plâng, amintirile derulând în mintea mea iar și iar.

-Cine este această persoană? revine blondul cu altă întrebare, încercând să mă descopere, părea că îi pasă.

Este ciudat să văd după atâta timp o persoană care vrea să afle ce am, ce se întâmplă cu mine, dar ciudat e că acea persoană este una străină și nu unul dintre acei 'prieteni'.

-Zayn...băiatul pe care l-am considerat cel mai bun prieten. răspund și simt cum numele său îmi provoacă durere.

Se încruntă ușor, nu știu de ce, dar îmi pot da seama că vrea să știe mai multe. Băiatul ăsta chiar vrea să afle totul, însă nu spune nimic, așteptând să-i spun fără să mă mai întrebe.