Poveștile cu final fericit nu există în viața reală, sunt doar niște basme, cele adevărate au doar finaluri dramatice.
Alex deși își găsește prințul pe cal alb, întâmpină multe obstacole ce îi pun în pericol atât relația cât și viața.
Cum se va sf...
O nouă zi începe pentru mine, dar nu am de gând să mă dau jos din pat, dar trebuie. După nenumarate încercări reușesc.
Cobor în bucătărie și o găsesc mama care își bea cafeaua.
-Neața! spun eu somnoroasă.
-Neața scumpo! zice mama care se ridică să-mi dea micul dejun.
Știe cât de leneșă sunt dimineața...de fapt nu numai atunci.
-De ce nu mi-ai spus că ai un admirator? întreabă ea ca orice mama când află așa ceva despre fiica ei.
-De unde ști? eram eu uimită.
-Pentru că am găsit asta de dimineață, fiind de la cineva misterios. îmi răspunde și îmi întinde o cutie micuță și un bilet.
-Nu am avut ocazia. spun deschizând cutia nerabdătoare, găsind un lănțișor în formă de inimioară.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~Vei face mereu parte din inima mea, care acum îți aparține. Anonimu' tău :-* ~
Citeam și nu puteam să nu zâmbesc. Este unul dintre cele mai frumoase chestii care s-au întâmplat. Nu știu, dar mă simt oarecum fericită că cineva poate spune asemenea lucruri despre mine și îmi poate oferi atâta atenție. Pur și simplu e minunat!
-Mamă voi avea prima mea întâlnire. zic eu rușinată, fiind prima dată când vorbesc cu mama despre asemenea chestii.
-Cu Anonimu', nu? O să ai un șoc. O să fii surprinsă. zice ea, lăsându-mă fără cuvinte, fix așa a spus și Anonimu'.
Stai! Mama știe?
-Ști cine e?! întreb eu de-a dreptul șocată.
-Nu...sau poate că da. Dar nu-ți nimic. spune a chicotind.
Practic mama e complice! Asta mă pune și mai mult pe gânduri. Cine e?!
-Mamă dacă tot ști cine e, îmi poți spune dacă e de încredere sau potrivit? întreb eu cu o speranță în glas, această mă privește cu o sprânceană ridicată.
-Asta doar tu hotărăști. E alegerea ta...dacă după întâlnire mai vrei să ieși sau nu cu el...nu știu ce să zic...adica e puțin cam...nu pot să-ți spun mai mult. Dar să lăsăm asta. Cum te simți că mâine vei face 17 ani?
Stai, mâine e ziua mea??? Am uitat complet. Oricum nu e ceva așa important.
-La fel. îi răspund sincer, ridicându-mă după ce am terminat de mâncat și urcând în camera mea, pentru a mă pregăti pentru o nouă zi de școală.
Îmi iau perechea de blugi rupți, tricou negru, jacheta neagră și converse negri. Ies din casă după ce îmi iau rămas bun de la mama, pe care sunt supărată că nu vrea să-mi dea detalii despre Anonimu'.
Că tot vorbeam de el, tocmai când sunt pe la jumătatea drumului primesc mesaj de la el.
