Dragoste-n Negru

Capitolul 7

Au trecut trei luni, trei luni de cand sunt in America. De trei luni, ma chinui sa il rind pe idiotul ala. Am inceput sa ma invart in asa zisele cercuri inalte, sa imi petrec serile in restaurante celebre. Cat despre celalalt aspect al vietii mele, relatia mea cu Dean decurge destul de bine. Da, relatie...

-La ce te gandesti? ma intreaba Dean 

-Tu cand te-ai trezit? il intreb si imi ridic privirea spre el
-Acum! imi raspunde el chicotind si ma saruta fin pe frunte 

Dar de ceva timp starea mea de sanatate e din ce in ce mai proasta, am o stare de greata ciudata, ma simt mai slabita, dar cu toate astea am o pofta nebuna de inghetata.

-Laura?

-Da?!
-Ce ai? ma intreaba Dean si imi prinde mana care se juca pe abdomenul sau

-Eu! Nimic! ii spun incercand sa il asigur ca sunt bine, cu toate ca nu e deloc asa si ma simt ca naiba

-Nu ma minti Laura! Te-am vazut vomand ieri la sectie, ce ai? si se pare ca tot rolul meu se duce pe apa sambetei

-Nu am nimic Dean! E din cauza stresului! incerc eu sa il duc cu zaharelul

-O sa fac o programare la un medic?

Cand aud de medic, sar ca arsa din pat si il privesc pe Dean de parca as fi vazut o fantoma

-Nu! Nu! Nu! Nu la doctor! ii spun si deja simt cum starea mea de greata se accentueaza, apoi fug in baie si vars

Dean vine si imi prinde parul, iar apoi ma ajuta sa ma ridic.

-Nu te mai comporta ca un copil, Laura! Daca am zis ca mergem la medic, mergem la medic si punct! imi spune Dean pe un ton dur si privesc in oglinda reflexiile noaste

-Nu! ii raspund ferm si imi pun pasta pe periuta de dinti

-Ba da Laura, nu suport sa te vad asa! imi spune Dean si iese din baie
M-am schimbat si am plecat cu Dean spre sectie, nu a mai spus nimic de la mica noastra contrazicere din baie.

Am coborat impreuna din masina, in parcarea subterana si am mers impreuna cu Dean in biroul lui Arthur.
-Buna dimineata! ne spune Arthur care privea destul de concentrat la laptopul din fata sa

-Buna dimineata! ii spunen eu si Dean la unison si ne asezam pe scaunele din fata lui.

Arthur lasa clapeta laptopului in jos si isi incrutiseaza mainile

-Se pare ca in seara asta, suspectul nostru sarbatoreste ceva! ne anunta Arthur si eu ma incrunt usor
-O sa fiu acolo! ii spun si el isi muta privirea spre Dean

-Tu o sa stai deoparte de data asta! ii spune si il simt pe Dean incordandu-se

-Nu! Cum sa o las singura? spune Dean si se ridica in picioare 

-Te rog sa te stapanesti! ii spune Artur dar Dean continua sa se plimbe nervos prin camera

-Nu pot! Pur si simplu nu pot! ii spune Dean si se uita spre mine

-Dean , te rog sa intelegi, va fi plin acolo de politisti sub acoperire, Laura va fi in regula!

-Sa speram! ii spune Dean si iese din birou

-Voi fi acolo! il asigur pe Arthur si ies dupa Dean

Ies pe holul lung si ingust si il caut pe Dean cu privirea. Nu il vad, asa ca i-au liftul pana la subsol, unde il zaresc  tragand cu patos dintr-o tigara, stand rezemat de masina.

-Dean ce a fost cu tine? ii spun cand ajung langa el

-Nu pot sa te stiu singura acolo Laura! Intelegi? imi spune si il prind de mana

-O sa fiu in siguranta! ii spun si incerc disperata sa ii captez privirea

-Doar nu te pot lasa singura! La naiba Laura, nu pot sa te pierd! imi spune si in sfarsit ma priveste in ochi

-Dean! Ai incredere in mine? il intreb si el priveste adanc in ochii mei ca si cand mi-ar fi citit in suflet

-Da Laura! Dar ce legatura are increderea cu faptul ca simt ca ceva rau e pa cale sa se intample!
-Ai incredere in mine cand iti spun ca voi fi bine, doar atat iti cer! ii spun si ii inconjor gatul cu mainile mele, tragandu-l intr-o imbratisare

-Doar promite-mi ca vei fi bine!  imi sopteste si ma strange mai tare in brate

-Voi fi bine! ii spun si il sarut fin pe gat

Dean se departeaza usor, atat cat sa imi captureze buzele intr-un sarut.

-Te iubesc Laura! imi sopteste cand rupem sarutul

-Si eu te iubesc Dean! ii spun si simt cum lacrimile imi parasesc ochii

-M-ai dat viata peste cap femeie! Intelegi? imi spune si zambeste

-Acelasi lucru e valabil si in cazul tau! ii spun si il sarut usor

-Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! imi spune Dean si ma ridica in brate

-Si eu te iubesc! ii spun si ma pierd in ochii lui ciocolatii

Am urcat in masina si am pornit spre casa. Nu am vrut sa recunosc in fata lui Dean, dar ma tem, ma tem pentru viata mea. Ma simteam in siguranta cand il stiam langa mine,  cand stiam ca e acolo si nimic rau nu mi se putea intampla. Si daca are dreptate, daca sentimenul ala prost nu e doar un sentiment? Nu Laura, gandeste pozitiv. Trebuie sa fi calma, relaxate, trebuie sa fi bine, pentru Dean, pentru parintii tai, pentru sora ta, doar fi tare Laura.

Am ajuns acasa cateva zeci de minute mai tarziu.

-Vrei sa mananci ceva? il intreb pe Dean si imi las geanta pe masuta din sufragerie

-Eu am pofta de pizza! Vrei si tu? 

-Suna bine! ii spun si caut ceva de baut in frigider

Le-am auzit pe Dean sunand pentru pizza si eu am scos din frigider un suc fara acid.

-Vrei ceva de baut? il intreb si imi torn suc intr-un pahar

-Ai ceva tare? ma intreba el si eu scotocesc in toate rafturile pana in sfarsit gasesc ceva

I-au sticla si un pahar pentru Dean si sucul meu si merg la iubitul meu care statea pe canapea. Am stiut eu de ce nu am avut o relatie de lunga durata pana acum. Se pare ca adevarata mea dragoste, era la celalalt capat al pamantului, si ca povestea mea de iubire va incepe fara ca macar sa pot realiza asta.