PROLOG 1

166 9 1
                                    



Noaptea domnea. Totul era mort. Într-o casă întunecată, luminată de dansul nebunesc al focului din şemineu, un bărbat stătea într-un fotoliu, în faţa acestuia. Focul îi lumina jumătate din faţa lui sinistră. Cealaltă era ascunsă în umbre. Lăngă el stătea o femeie. Indignare.. Poate chiar şi frică se citea pe chipul ei. în faţa acesteia stătea o tânară, cu o privire tristă. Lîngă ea, un suflet îmbrăcat cu haine şi asortat cu vânătăi pe faţă.

-„Vă rog. E a 4-a familie care o aduc înapoi. În ritmul ăsta.. În ritmul ăsta nu va pleca niciodată de la orfelinat! Vă rog...", imploră tânăra.

- " Pf! Orfelinat?!", rosti femeia indignată. "Demonul ăsta mic ar trebui dus într-un cimitir dacă tot pretinde să vorbească cu difuncţii! Plecaţi imediat din casa mea!", strigă femeia. "Mi-a ajuns cât a stat aici!". Tânăra o luă de mână pe copilă şi se îndreptă spre ieşire. Aceasta deschise uşa şi copila ieşi. Se întoarse către cei doi.

-"Sper că sunteţi mulţumiţi. Gândiţi-vă de acum că acest copil nu va şti niciodată ce e o famlie.", spuse aceasta.

- "E mult mai bine aşa! Nimeni nu ar trebui să stea aproape de creatura aia! Moarte scrie pe faţa ei! Acum iesi!", strigă femeia. Tânăra ii aruncă o privire furioasa si iesi. În faţa ei, copila o astepta. Ochii ei albastri erau goi. Faţa ei neexpresivă. Tânăra a luat-o de mână si a pornit spre masină.

- " O sa fie totul bine!", spuse tânăra cu o privire tristă. " Până la urmă îţi vom găsi o familie!", spuse aceasta, schiţând un zambet. Urcară în maşină. Copila privea distant in zare.

Atunci când au ajuns la orfelinat, un bărbat înalt venise în fugă spre ele. Era deja trecut de ora 12 noaptea. Bărbatul înalt se uită cuprins de fericire la tanară.

-"Ce s-a intamplat?", intrebă tânăra.

- "Sterge-ţi tristetea de pe faţă, Ingrid! Am fost contactaţi de...". Bărbatul se opri si se uită la copilă, apoi la tânără.

- "Poţi să te duci înainte către orfelinat? rosti tânăra.Copila aprobă din cap si pornise spre orfelinat.

- "Am fost contactaţi de bunica Enmei!".

- "Tom, eşti sigur că e chiar ea? Nu e o glumă,nu? E foarte important!", spuse tânăra.

- "Nu! Are acte de identitate si toate cele! Chiar si certificatul de naştere al fetei. Cel putin asa sustine!". Pe fata tinerei se vedea o noua rază de sperantă. Aceasta sări la gâtul bărbatului şi ţl strânse într-o imbratisare, plină de fericire.

- "Şi?!", intrebă aceasta entuziasmată.

- "Şiii... Mâine o să ajungă aici. Daca totul merge bine... Ingrid daca totul merge bine, va pleca impreuna cu ea!". Amandoi au privit fericiti spre orfelinat.

-" Pai, ar trebui sa ne pregatim pentru vizita!" spuse tanara. Apoi se indreptară amandoi spre orfelinat.

Furia norilor negri se întindea peste câmpii. Vântul suflă cu putere. Copacii tremurau sub puterea acestuia. O casă mare şi veche se afla între aceştia. Înăuntru, copii mici alergau prin toate părţile. Lângă coridor, într-o cameră liberă, in faţa unui şemineu, se afla tânăra care ii împletea părul copilei. Petrecuse mult timp cu ea. Practic o crescuse inca de cand era doar un bebelus adus de o figură străină. Copila nu avea mult. Cinci ani. In iarna care nu era departe, urma să împlinească 6 ani. Copila părea deranjată de ceva. Tânăra observă asta şi o intrebă:

-"Ce s-a intamplat?". Copila ridica privirea si se intoarse spre tanara.

-" Cand eram la familia Jones...". Copila se opri si coborî privirea, strângându-şi pumnii. Tanara ii duse mâna la obraz.

The Nameless BOOK Of DEADUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum