Totul e doar razboi !

(11)

Brandon s-a agăţat de geamul clasei mele de la etajul 1.
Toţi au evacuat clasa în fugă.
Eu am ieşit şi am apucat cu putere de uşă. Brandon trage ca un nebun de ea.  Eu ţin cu toate puterile mele de partea opusă a acesteia.
După o scurtă perioadă simt cum mâinile îmi amorţesc şi îi dau drumul ușii ,  simţind cum persoana de pe partea cealaltă se prăbuşeşte . Fug panicată afară.  El se ridică cu întârziere, emanând furie.
Mă uit repede  în spatele meu , văzând că Brandon nu a ieşit încă din liceu.
La colţul străzii mă opresc să îmi trag răsuflarea. Pun mâinile pe genunchi şi răsuflu uşurată. Când mă ridic, din liceu iese Brandon.
Fac ochii mari,şi încep sa fug mai departe.

Intru pe o stradă. Alerg până ce ea  se înfundă. Eram sută la sută prinsă.
Brandon îşi face apariţia în celălalt capăt al străzii.

~la naiba!~ zic eu în sinea mea.

Eram total derutată...
Deodată, mintea mi se lumină. Mă puteam teleporta! Încep să îmi strâng ochii şi pumnii şi să mă gândesc la teleportare. 
În zadar.....
Eram foarte panicată.  Brandon mă prinde. Eu mă las jos,  ca şi bătută.
Când să mă ridice,un alt vampir îl împinge. 
-fugi! Du-te!zice el răstit.

Mă ridic confuză şi o iau la goană.
Ajung la castelul unde locuiesc. Pătrund  repede înăuntru.  Mă duc în dormitorul Flaviei,o prietenă nouă...
-flavia! Vorbim după, acum lasă-mă să intru în cufărul tău!
-oook,.intră acolo,cu toate că acolo îmi ţin lenjeria intimă.
-îu!  Zic eu din cufărul Flaviei.

Acelaşi vampir care m-a salvat din ghiarele lui Brandon,intrase în dormitorul Flaviei.
-flavia ,şti unde-i Kim?

~îmi ştie numele?~zic eu ,din greşeală cu voce tare,din cufărul Flaviei.
-da,ştiu că te cheamă Kim...

Ies din cufăr şi zăresc acelaşi vampir  muşchiulos şi chipeş care mi-a salvat viaţa din mâinile reci ale lui Brandon.
-cum te cheamă pe tine? Zic eu.
-pe mine mă cheamă Ares.
-drăguţ nume...

Ares îmi zâmbeşte frumos şi dă din cap în semn de al urma. Il urmez confuză. 
Am mers destul de mult timp până să ajungem pe o luncă maaare şi frumoasă.  Ares îmi pare drăguţ.
Este blond, cu ochii roşii-cărămizii.
Cât timp am visat eu cu ochii deschişi la Ares,  am ajuns între două dealuri pline cu flori multicolore. El se opreşte aici.  Se aşează pe jos . Bate cu mâna pe pământ, arătându-mi unde să mă aşez. 
Mă pun jos.

-m-am oprit puţin să-mi trag sufletul.
-aaaa,deci mai avem de mers?
-mda...

Îl privesc adânc în ochi,şi jur că am avut un gând bun în legătură cu mine.
Voi face o chestie interesanta şi mă voi întoarce în lumea mea.
Ciudat....

Îmi îndrept privirea spre o cascadă din partea opusă a dealului.
Mă ridic şi mă duc la cascadă.  Ajung în faţa uimitoarei cascade.  Mă las jos la pământ uimită de împrejurimi.
Ares mă urmează şi vine lângă mine.
Rupe o floricică mică şi colorată şi mi-o pune după urechea dreaptă.
Eu îmi dau părul lung la oparte zâmbind lung.

Ares mă ia de mâna şi mă duce sub o salcie albă.  Ceva nemaiîntâlnit până acum. Acolo,erau nenumărate rânduri de gâze multicolore.
Bâzâiau blând şi plăcut.  Ares se lasă pe spate. Eu îl urmez şi mă las şi eu pe spate.
Super!
Milioane de gâze multicolore se plimbsu pe sub salcie.

Într-un sfârşit Ares a zis că ar fi timpul să plecăm la drum.

Mergem ore în şir…

La un bun sfârşit, am ajuns la un loc sacru de pe un munte.
Acolo învăţai să te  lupţi împotriva răului. 
Ares nu vroia să mă ducă acolo. Din potrivă, el dorea să mă ducă la malul unui rău limpede.

Se lasă pe genunchi băgând mâna în apă.  Scoate mâna plină cu apă rece din rău.  Bea apa sacră a templului Legionis de pe muntele Marcus Apolo.
-bea şi tu,este foarte bună! Zice Ares.
Mă las uşor în genunchi şi încep să beau. Era super bună apa aceea!

Mă ridic de pe malul râului şi începem să  escaladăm mauntele Marcus Apolo.  Ares dorea sa ajungă la templul  Legionis.

Ajunşi în vârf, am zărit un om bătrân.
Era stăpânul templului Legionis.

-bună seara,măiestrie!
-bună copii!
-ne puteţi spune ceva în legătură cu istoria acesui măreţ templu?
-În secolul al doilea înainte de Hristos, a avut loc un mare război de cucerire a acestui templu. Eu am reuşit să îi bat pe toţi războinicii lui Victor ,zeul sângelui.  Aşa că am primit puterea de a trăi veşnic pe pământ.  Cu o condiţie,  să păzesc acest templu pentru totdeauna.
-foarte interesant! Zice Ares.
-da,a fost super! Putem să vedem şi noi cum mai e în templu? 
-desigur! Dar să aveţi grijă!
-bine,vă mulţumim!

Eu cu Ares,intrăm in templu.  Explorăm tempul cu uimire. Era înalt,avea o culoare albă dar,acum este mai maroniu şi mai cojit. Este de  multe secole aici,  pe-acest munte.

……TO BE CONTINUED……