Dragoste-n Negru

Epilog

-Laura! Unde e cravata mea? ma intreaba Dean si il vad in pragul usii

-Arati superb! imi spune Dean si ma priveste din cap pana in picioare.

-Uite cravata, e pe pat! ii spun si ma intorc cu fata spre el
-Vom intarzia! ii spun cand ma saruta
-Ba nu, nu vom intarzia! imi spune si imi da o suvita de par dupa ureche
-Exact ca in tinerete! spun mai mult soptit si il mangai pe obraz

-Exact ca atunci! imi spune si ma strange in brate
Dupa 25 de ani, eu si Dean am ramas la fel, am luptat din rasputeri sa il prind pe nemernicul ala si spre surprinderea tuturor am reusit. Astazi, sunt o politista de succes, fiica mea e studenta la medicina iar astazi fiul meu taie panglica firmei sale de arhitectura.

Dar si dupa atatia ani ma tot gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu riscam la timp, daca nu imi incepeam o noua viata. Dar astazi, astazi sunt mandra de mine, de sotul meu, si cel mai mult de copiii mei. Eliot seamana foarte mult cu mine, dar este la fel de inalt si de ambitios precum tatal sau, iar Helena, este copia la indgo a lui Dean, dar e de o finete deosebita.

Chiar daca niciunul dintre ei nu a ales sa urmeze cariera noastra, au facut ceea ce ce le-a dictat inima, si la fel ca si mine, au riscat si au castigat.
Am urcat in masina si le-am privit scurt pe Dean, e la fel de frumos ca atunci cand le-am vazut pentru prima oara, ochii lui nu si-au pierdut din intensitate, iar eu, eu inca rosesc cand ma priveste in modul ala special. 

-Laura? ma scoate Dean din visare cand isi aseaza mana pe piciorul meu

-Da Dean, ce s-a intamplat? il intreb si imi pun mana peste a lui

-La ce te gandeai? ma intreaba acesta aruncandu-mi o privire scurta

-La tot! La toata viata mea, la toata viata noasta! ii spun si il atintesc cu privirea
Dean opreste masina in fata firmei fiului nostru si coboram din masina, mergand la Eliot si la logodnica lui Ivy. Imi aminteau de mine si de Dean, de parca sunt facuti unul pentru altul.
-Mama! Tata! ne spune el cand ne zareste
-Mult succesc fiule! ii spun si il strang in brate
-Multumesc mama! imi spune si ma pupa pe obraz
Dupa ce mai schimba cateva cuvinte cu Dean, Eliot isi ia de mana prietena si inainteaza prin multime, cu noi in spatele sau.
-Helena nu a ajuns? il intreb pe Dean si il strang de mana
-Cred ca e deja aici! imi spune Dean zambind si ajugem in  primul rand
Eliot taie panglica si se intoarce spre noi cu zambetul pe buze.
Dupa terminarea festivitatii, am mers cu totii la un restaurand unde Helena ni-l prezinta pe iubitul ei Tom.

-Pentru noi! spune Dean si se ridica in picioare si ciocnim paharele cu model floral
Eliot a vorbit tot restul mesei despre planurile sale de viitor, si m-a facut sa imi dau seama ca nimeni sau nimic nu imi mai poate fura aceasta fericire.

Eram nu doar o femeie implinita, ci si o mama mandra. Am ajuns acolo unde mi-am dorit intotdeauna ca voi ajunge. Aveam alaturi toata fericire din lume, si cel ce spune ca dragostea nu dainuie in timp, se inseala, dragostea mea e la fel de vie precum in ziua nuntii. 
Si la sfarsitul unei zile pline, ce mi-as putea dori mai mult decat sa adorm in bratele primului si ultimului barbat din viata mea. Acum am langa  mine tot ceea ce iubesc, tot ceea ce pretuiesc pe acest pamant, acum sunt alaturi de persoanele pentru care mi-as da si viata. Ma simt in al noualea cer, simt ca viata mea a ajuns acolo unde trebuia sa ajunga si tot ce imi mai pot dori acum, e sanatate si nepotei.

SFARSIT