Melody

Capitolul 1

-E adevarat?

-Da.Ma mut.

I-a raspuns Melody Stillman prietenei sale,Emily.

-Tot nu pot sa cred,zise Emily.

Melody isi lasa ochii ei albastrii cristalini in jos si se gandea ce sa-i mai zica prietenei sale.Si ei ii parea rau .Dar nu avea de ales.

-Emily,te rog sa ma intelegi.Mama va mai avea un copil peste o luna,vom fi patru copii.Casa nu o sa mai fie incapatoare pentru toata lumea.De aceea ne si mutam.

-Te inteleg,dar totusi...spuse Emily dandu-si o suvita din parul ei blond la o parte.

-Sa stii ca tot la aceasi facultate voi merge,doar ca o sa locuiesc in alt oras.

Urmeaza secunde bune in care prietena ei blonda o priveste inmarmurita cu ochii ei verzi.Dupa isi duse usor o palma la frunte.

-Nu puteai sa spui asa de la inceput,izbucneste blonda.Ma gandeam ca o sa pleci la nu stiu cate sute sau mii de km.

Melody nu poate sa-si retina un mic zambet.

-Eram sigura ca  asa o sa reactionezi,chicoteste ea.

-Haha,daca mai faci asta inca o data,o sa te iau de parul tau brunet si lung si te voi arunca in marele Canion.

-Sa o vad si pe asta!

Amandoua izbucnira in ras.Cele doua au fost prietene decand se stiu.La gradinita,scoala si liceu.Si acum s-ar putea sa nu se desparta nici la facultate.Emily mereu a fost energica,mai plina de viata si foarte vorbareata.Melody este invers.Fiind putin timida dar destul de sociabila in acelasi timp.Si totusi sunt cele mai bune prietene.S-au completat una pe alta.Melody este bruneta si are parul lung,pe cand Emily este blonda si este tunsa scurt pana la umeri.

-Si cand pleci?o intreaba Emily band din sucul ei.

-Chiar astazi vom fi la noua noastra casa.

-Asa repede?!aproape ca se ineaca blonda.

-Cam da.

-Cum arata casa asta?

-Sincer nu stiu,dar cand voi ajunge la ea o sa-i fac o poza.Ti-am zis ca este o mostenire a tatalui meu?Se pare ca a apartinut stra-strabuniciilor lui.A fost construita chiar de ei in secolul XIX.

-Stai putin,dar e atat de veche.Cum o sa locuiti in ea?

-Parintii mei au renovat-o acum sase luni.Si asta fara sa-mi zica ceva!Iti vine sa crezi?!

-Iti dai seama,urmeaza sa mai aiba un copil,le trebuie spatiu.

...

Melody a ajuns acasa.Defapt viitoarea fosta casa.Cand ajunsese,deja toata lumea impacheta.

Aceasta parea la prima vedere o simpla casa cu doua etaje.Si chiar asa ,numai era incapatoare pentru marea familie.Melody inca nu se nascuse cand parintii ei s-au mutat aici.

Culoarea caminului este un maro deschis,luminos,placut.Imprejurul ei o multitudine de flori o inconjoara:trandafiri,magnolii,panselute etc.

Gardul este alb,la fel ca si la celelalte case vecine.

In fata casei,masina tatalui ei era trasa si a putut sa-l observe cum cara niste cutii de carton.Imediat o observa pe mama ei ca iese din casa.

-Unde ai fost,Melody?o intreaba mama ei.

-Am fost cu Emily.Imi pare rau ca nu am venit mai devreme.

-E ok,draga mea.

Mama ei era o femeie foarte frumoasa.Numele ei fiind Angela.Ii seamana leit.Acelasi par brunet de abanos si ochii albastrii.Trasaturile ei faciale o faceau sa para mai tanara si nu-i aratau ca a nascut trei copii si urmeaza al patrulea..Si chiar si asa,desi este insarcinata in luna a opta,inafara de abdomen,are niste forme de invidiat pentru o mama a trei fete si inca un copil pe drum.