Dragoste Neobisnuita

prolog

Vampiri...fiinte mitice care beau sange ca sa traiasca...nimeni nu stia ca ei exista pana intr-o zi...
Era o iarna foarte grea,pamantul ne mai vazand soarele de 6 luni lungi. Totul este alb, prea mult alb. Oamenii, ne mai avand mancare , incep sa moara de foame, iar bebelusii de frig. Pe zi ce trece, raman fara speranta , rugandu-se sa fie salvati.
Dar nu peste tot era asa.
Intr-o padure veche de cand lumea, unde copacii parca atingeau cerul, se vedea un castel pe un varf de stanca. Avea o poarta mare, frumos lucrata si un zid de piatra de nepatruns. In curtea castelului, intampinand parca oaspetii cu mirosul lor, erau plantati mii de trandafiri, de toate speciile si culorile ,dar fiind iarna, tufele erau ofilite. Din loc in loc , in aceasta gradina se aflau instalate bancute de piatra si foisoare ,unde puteai servi ceaiul intr-o zi calda de care. Castelul era construit din piatra si decorat cu gargui. De cum intrai in castel ,pe o usa din lemn de stejar, frumos sculptata, dadeai de un foaier din marmura alba, decorat cu stil si gust. Castelul avea peste 100 de incaperi, iar intr-una dintre aceste incaperi statea un tanar in spatele unui birou.

Avea parul blond si lung pana la umeri ,ochii de un albastru ciel glaciar ,iar buzele rosii ca sangele. Trasaturile fetei erau frumoase, aproape feminine ,corpul era slabut,dar puternic,acoperit de un costum frumos lucrat. Tanarul era inalt ,chiar daca acest lucru nu se vedea din cauza ca statea pe scaun.

Deodata,in incapere intra o persoana inalta,bruneta,cu ochii rosii si imbracata gros.

- Nu crezi ca iarna aceasta a durat suficient,Mikaela?intreba persoana.
-Oamenii au renuntat sa mai lupte?
-Nu,dar...
-Niciun dar Aiden.Iarna va dura ata...
Atunci intra pe usa un gardian:
-Majestate,oamenii isi strang armata ca sa porneasca impotriva noastra.
-Aduna armata . Daca vor razboi o sa primeasca razboi,spuse Mikaela. Aiden,tu vei conduce armata vampirilor.
-Am inteles.

Cei doi iesira,iar tanarul ramase din nou singur. Se ridica si se duse la fereastra si o deschise."Ce frumos ninge ,iarna este atat de placuta, pacat ca va trebui sa las din nou soarele sa straluceasca ",gandi el.

Aiden aduna armata si porni la razboi. Cele doua tabere s-au intalnit pe o campie vasta, iar lupta a inceput...

Peste o ora a sosit si Mikaela pe campul de lupta,calare pe un cal negru si puternic. S-a uitat in jur. Luna lumina marea de sange de pe campul de lupta... Nu mai exista zapada, doar sange si noroi.

-Mai sunt supravietuitori ? Il intreba Mika pe Aiden.
-Doar cativa, cei care s-au predat atunci cand au vazut ca nu au nicio sansa.
-Bine...De acum vampiri conduc , spuse Mika hotarat. Oamenii vor trebui sa ne dea zilnic sange, altfel vor fi omorati. Le vom asigura locuinta,hrana si siguranta in schimbul sangelui. Incepeti sa-i duceti la noile lor locuinte,declara Mikaela, dupa care pleca.