Capitolul 21- Mutarea

126 31 51
                                    

Lumina intră salbatică, făcându-mă să îmi deschid ochii și să mă trezesc singură în pat. Din câte îmi amintesc, Niall a rămas aici aseară.

De ce o fii plecat oare? Poate e la bucătărie. Da, sigur e acolo.

Dau să cobor din pat, însă picioarele mele nu ating podeaua, ci altceva. Când mă uit în jos îl văd pe Niall cu jumătate de corp băgat sub pat.

Nu pot să mă abțin și izbucnesc într-un râs zgomotos, făcându-l, fără să vreau, pe Niall să se trezească.

-Alex ești bine? Ce...naiba caut eu pe jos? spune, frecându-și ceafa.

-Pe mine mă întrebi?

-Da!

-Habar n-am cum ai ajuns acolo!

-Tu m-ai împins!

-Eu? De ce aș face asta?

-Nu știu! Ai o minte diabolică! râde el, ridicându-se.

-Eu nu-s diabolică! mă apăr.

-Tu nu, dar mintea ta e! spune, apropiindu-se de mine și oferindu-mi un sărut pe nas, după care trântindu-se în pat, dar nu înainte de a mă apuca și pe mine astfel căzând în brațele sale.

-Tu nu, dar mintea ta e! spune, apropiindu-se de mine și oferindu-mi un sărut pe nas, după care trântindu-se în pat, dar nu înainte de a mă apuca și pe mine astfel căzând în brațele sale

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Deodată o bătaie în ușă ne atrage atenția.

-Alex. spune Niall somnoros. Du-te tu!

-Intră singur dacă vrea. zic, apropiindu-mă mai mult de el.

După mine, nimic nu e mai dulce decât vocea lui Niall când e somnoros sau răgușit. Nici macar  o inghetata cu zece straturi de caramel si vanilie si chiar ciocolata?  Nu ma face sa retrag ce am spus.

Au urmat alte bătăi în ușă, dar nimeni nu le-a băgat în seamă. Eram în acea tranșă în care nu ești nici adormit, nici treaz.

-Deschide-ți, bă! se aude vocea lui Liam din spatele ușii.

-Da' intră singur, 'bă'! strigă Niall, strângându-mă mai tare în brațe.

-Păi e încuiat! strigă din nou Liam.

Niall oftează, apoi se ridică din pat, dar nu merge să-i deschidă.

-Da' păi dacă nu merge pe ușă, încearcă pe geam. spune el cu o voce răgușită pe care o iubesc.

Doar vocea iubești? Da...ce altceva? Știu și eu...Poate posesorul ei. Nu știu...nu cred. E prea devreme pentru a spune asta.

-Hai bă, deschideți! se roagă Liam cu o voce plângăcioasă.

Eu încă eram în pat încercând să adorm la loc, iar Niall probabil căuta ceva de mâncare prin cameră.

Ceea ce nu înțeleg eu, e de ce e ușa încuiată? Și caută Liam aici?

Believe in Dreams!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum