Buna! Numele meu este Gabriela. Am 14 ani. Toata lumea ma considera un copil cuminte, istet, ascultator. Ei bine... Nimeni nu stie cum gandesc eu de fapt toate lucrurile. Am ambii parinti, insa divortati. Yeeey ce ma bucur! -.- De cand aveam 1 sau 2 ani tatal nostru (pentru ca am si un frate) ne-a cam abandonat pentru a-si satisface placerile legate de femei... Eu eram agresiva de mica. Ma bateam cu fratele meu mereu. In fine... Am crescut. Sunt la un liceu bun.Considerata un copil cuminte. Dar nimeni nu stie ce gandesc eu noaptea, singura pe intuneric. Cat plang... Si cat de singura ma simt. A... Da. Am o prietena cea mai buna. O cheama Roxana si vorbim aproape orice. Ea imi spune tot insa eu nu ma simt in stare sa ii spun ce gandesc. In fine... Cum am rezolvat cu agresivitatea? Pai m-am inscris la cursuri de K1. Nu este usor, dar asa ma descarc eu. Apropo... Sunt singura care are o singura prietena? Despre baieti nu prea am ce sa spun... Nimeni, nimic, nicaieri, singura pentru vecie... Revenind la parintii mei. Din cauza tatei, mama ma cicale mereu cu ideile ei si cu tot ce gandeste. Se descarca pe mine. ಥ⌣ಥOf...
Prieten:
Am avut un singur prieten, dar s-a terminat pentru ca a gasit pe cineva mai interesant. :)
Lucruri bune? Da mi se mai intampla si din astea, dar mai rar ^.~
CITEȘTI
Pare A Fi Un Copil Linistit
AbenteuerGabriela o fata nu foarte inalta, blonda, plinuta si cu ochii verzi. Trecutul ei nu este tocmai cel mai frumos, insa viitorul ii rezerva mai multa durere atat fizic cat si mental.
