Stau la usa si ascult cu grija conversatia mamei prin telefon cu tata. Si tot aud : " Nu o sa fie prea fericita cand o sa afle . " Ce sa aflu? Oare e ceva important?
Fara sa vreau ma apropii,incercand sa aud totul mai bine, si ca de obicei,stric tot momentul.
Si iata cum fata mea face cunostinta cu parchetul.
M : Elena! Esti bine?
E : Da mama..sunt ok.. Dar ce tot vorbesti cu tata ?
Aceasta,imi cuprinde mana si ma duce spre canapea,luand un loc amandoua.
M : Elena..trebuie sa vorbim.. Stiu ca dupa divortul prin care am trecut eu cu tatal tau ai suferit foarte mult. Si pentru a nu mai fii asa suparata,am pastrat o prietenie intre noi...
E : Uhm..Mama...iar incepem cu asta?
M : Defapt..nu e vorba de asta..Stiu ca a fost vorba cu tatal tau ca poti merge in fiecare vacanta la el,si el te va primiiiii cu bratele deschiseee,dar de data asta...
E : Nu..Nu nu nu ! De data asta?! Mamaaaa... nu e prima oara cand... adica..
M : Se pare ca tatal tau e destul de ocupat week-endul acesta..si nu poti pleca la el..
E : Dar mama...
M : Imi pare rau draga mea...
Mi-am lasat capul in jos,si am plecat dezamagita spre dormitor. M-am aruncat in pat,iar perna a fost singura care mi-a putut alina lacrimile destul de reci care imi curgeau pe obraz.. Imi incorc privirea spre un poster destul de special..Si zambesc. Singurul care ma poate face sa zambesc e el. Acel om pentru care as face chiar orice, neregretand vreodata.
Il priveam in continuare si asteptam acel moment in care imi va spune : " Nu mai plange Elena. Totul o sa fie bine. Crezi in tine,si o sa reusesti orice. Sunt aici numai pentru tine. " . Doar vise.. Si aceste vise ma fac sa trec peste toate hopurile din viata mea...
Oare o sa imi intalnesc vreodata idolul? Sau toate aceste ganduri care imi dau tarcoale o sa ramana numai in capul meu..
Deodata observ ca posterul se misca.. Imi frec ochii putin si imi dau seama ca defapt usa se deschisese'. Era...
E cam seaca,dar sper sa va placa :) :3.
