Lupta pentru aceasta iubire.

Dragostea poate fi minunata, dar de asemenea poate fi foarte destructiva. Ea poate face oamenii sa minta, sa insele sau chiar sa omoare. - Dave Barry

Lui Kim Yuna de cand a descoperit acest citat, il adora, ea vrea sa vada, daca in tradevar dragostea o impinge la astfel de gesturi necugetate. Ea, considera ca daca il iubeste atat de mult pe iubitul ei, poate devenii asasin in serie daca, acea persoana, dispare din viata ei.

De doi ani, ea traieste o minunata poveste de dragoste alaturi de cel care i-a cucerit inima.  Poate au mai avut ei mici neintelegeri, dar stiti voi, se rezolva totul de la sine, cum ar fi sa vezi doi indragostiti ca se cearta si nu isi vorbesc o luna? Nu, nu, nu, nu imi inchipui asa ceva, si Yuna de asemea.  Yuna stand pe fotoliul ei, aude cum suna cineva la usa, era putin curioasa sa stie cine este, dar stiind ca mama ei da drumul nu mai era o treaba importanta. In timp ce acel personaj misterios este in casa ei, Yuna, isi da drumul la muzica si incepe usor sa danseze prin camera. Hmm, Yuna nu era atat de buna la dans, dar incerca, se invarte de cateva ori si canta " Neoreul saranghana bwa Yoo-Hoo" si dintr-o data se impiedica avand senzatia aceea de cadere in gol pentru cateva secunde, dar mainile acelui mistorios o prind inainte sa cada. Yuna nescapind din ochi mainile domnului misterios, isi infipse dintii in buza de jos si isi ridica privirea. 

- Esti bine iubito?

Vocea era adinca, masculina si total neasteptata. Dar surprinsa de vizita iubitului ei, Yuna isi pune mainile dupa gatul lui Dong-woo si zambeste angelic.

- M-as fi descurcat.

- Sint convins, dar te-am confundat cu sora ta si mi s-a parut ca ai nevoie de ajutor. 

- Credeai ca sunt Yenny! Cu parul legat la spate intr-o coada de cal, cu fata in forma de inima, nemachiata si imbracata cu pantalonii ei scurti albastrii si camasa alba, isi cam dadea seama cum ar fi putut face o asemenea confuzie. 

- Imi pare rau, dar nu te-am vazut niciodata asa. Uimit de infatisarea iubitei sale, Dong-woo avea o sclipire in privire pe care nu puteai sa nu o remarci. Ar trebuii sa te imbraci asa mai des, chiar imi place si iti sta bine. Spund el in timp ce o imbratiseaza usor atingandu-i talia si ii saruta buzele. 

- Pai am sa incerc, doar daca iubitul meu scump nu ma confunda cu sora mea sau cu oricine alt cineva. 

Infatisarea lui era la fel de sudica precum ii era numele. Mostenise trupul vajnicilor lui stramosi. In mod sigur, curgea sange al unui locuitor din Vechiul Joseon prin corpul acela inalt, musculos, care reda putere si vitalitate. Chiar stand linistit in picioare, parea capabil de o mare forta. Parul lui Lee Dong-woo stralucea in lumina ca un coif de aur. Avea un par bogat negru, ce-i cadea in jurul capului intr-o dezordine necautata, care-i statea bine. 

Pantalonii erau bine purtati si strimti. I se mulau pe soldurile zvelte si ii scoteau in evidenta muschii coapselor. Camasa ii venea aproape la fel de fixa. Minecile suflecate lasau sa i se vada bine bratele puternice cu care o imbratisa pe Yuna in fiecare zi. Era greu sa nu te uiti la V-ul adanc pe care-l forma camasa decoltata. 

- Haide esti gata? Trebuie sa ajungi la scoala!! 

- Acum vin! Si iese din baie schimbata si aratand ca o doamna respectabila. Yuna era profesora de limba engleza. 

Iesind din camera amandoi se indreapta spre iesirea din casa. Luandu-si la revedere de la mama sa Yuna impreuna cu Dong-woo se urca in masina si pun centurile si pornesc spre liceul unde preda Yuna. 

- Haide, da-mi pupicul si am plecat. Razand usor cu privirea in jos ca o mica domnisoara, Yuna ii da pupicul si iese din masina.

- Sa ai grija, nu vreau sa ti se intample nimic. Se uita serioasa si agitata la Dong-woo, presimtand ca se va intampla ceva. 

- Haide, nu sunt eu cel mai bun politist? Rade, ii face cu ochiul si pleaca la datorie.

In timp ce Yuna se indrepta spre liceu, toti copii din curte ii dadeau "buna ziua". Dupa ore bune predand engleza, Yuna  nu gasi un motiv logic pentru agitarea care o resimti toata dupa-amiaza, desi se ocupa de copiii zvapaiati cu energia ei obisnuita. Dintre toti profesorii, pe Yuna, copiii o iubeau cel mai mult. Era un sentiment reciproc. 

Astazi, din cine stie ce motiv, de cand i-a spus acele vorbe lui Dong-woo, era nervoasa si de abia astepta ca soneria de final sa se apropie. Atunci, la ora 5, toti profesorii trebuiau sa aiba o pauza bine meritata. Nici bine nu se asezase pe scaun ca primeste un telefon.

- Buna ziua, domnisoara Kim Yuna? 

- Da, buna ziua, ce s-a intamplat?

- Vrem sa va dam o veste, suntem colegii lui Dong-woo. Acesta a murit acum o ora, intr-o misiune. 

Yuna inspaimantata, inchide repede telefonul si pleca de graba spre sectia de politie.