După 5 ani mă revăd cu sora mea Ania şi cu părinţii mei. Dupa terminarea şcolii m-am întors în familie. Tradiţiile după care trăim noi ,sunt unele dure. De aceia tata n-a fost sub nicio formă de acord ca eu să fac şcoala la matuşa Sandy.
Sora mea e diferită. Ea trăieşte cu viaţa asta de aia tata o consideră preferata lui. După multe sâcăieli şi promisiunea mea că voi accepta să mă căsătoresc cu cine doreşte a fost de acord. Da la noi tradiţia e că alesul va fi cel de tatăl ficei.
Comand un taxi şi mă îndrept spre 'dulcea mea casă'. Pe drum privesc oraşul care e schimbat. Oamenii ,împrejurimii totul e diferit. Oftez trist şi mă concentrez asupra mea. Poate-l voi convinge pe tata să mă lase să mă mărit cu cine vreau şi să-i zic ca vremurile s-au schimbat în sec XXI.
Cobor din taxi după de plătesc. Îmi scot bagajul din maşina şi mă uit la imperiul de 3 etaje în care am locuit o perioadă. Expir aerul şi parcă nu mă simt pregătită să intru ,ceva mă opreşte şi-mi zice să mă întorc la mătuşa Sandy, dar ştiu ca asta nu e posibil pentru că tata ar veni după mine şi m-ar lua cu forţa.
Intru în casă şi sunt luată prin surprinse când toţi apar de nicăieri cântâdu-mi la mulţi ani. Oh doamne am şi uitat de că azi e 23 iunie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aș vrea să fug departe .
Nu sunt cine ştie ce fată fericită ,dar e ok. Măcar ei n-au uitat de asta. Îl văd pe tata ,pe mama,pe Ania şi cei trei servitori ai noştrii. După cântec se taie tortul și cam asta e cu petrecerea mea.
"Dacă nu vă supărați aș dori să mă retrag în camera mea." spun eu după ce mi-am afișat zâmbetul fals timp de 30 de minute.
"Sigur scumpa mea." spune mama "Adrian ,ia bagajele și așază-le în camera Irinei."
Adrian se conformează şi îmi ia bagajele eu urmându-l în camera mea pentru ghinionul meu nu pentru mult timp.
Îmi așez lucrurile în dulap și aud o bătaie în ușă de după ea aflându-se tata care se pare că era pregătit de plecare la slujba lui.
" Am avut să văd cum te simți. " spune el și se sprijină de clanța ușii " Eu voi pleca acum ,dacă ai nevoie de ceva să nu eziți să-mi spui." hai spune-i , spune că tu nu vrei sa duci viața pe care el o vrea.
"Nu ,nu vreau nimic." spun eu și îi zâmbesc vrând să par credibilă.
Se mai uită încă odată la mine și plecă. Nici nu știu când trebuie să mă căsătoresc sau dacă tata a găsit pe cineva, nu știu nimic din toate acestea.
Îmi așez hainele în vechiul meu dupal și pot spune că sunt fericită că mama a lăsat așa cum era când am plecat.
Se observă că în cameră au mai intrat persoane cu diferite parfumuri persistente. Mă așez pe pat și mă gândesc la viața mea alături de mătușa Sandy.
Acolo prietenii și petrecerile erau punctul forte , însă capacitatea mea memorocă mă ajuta la școală.
Nici nu era necesar să învăț deoarece rețineam din clasă scutindu-mă de memorat.
Se pare că hainele s-au încâlcit între ele și parcă fără motiv de fapt chiar fără motiv am început să arunc toate hainele în toată camera exasperată.
Mă arunc cu fața în pernă si parcă mai am puțin și plâng. De ce trebuia să existe nenorocita asta de lege nescrisă.
"Jack!" strig eu după un alt servitor. Nu trec nici 10 secunde ca el apare în camera mea " Vreau sa strângi toate hainele din camera mea și să le pui în valiză sau unde vrei tu , nici nu ma mai interesează.
El doar încuviințează din cap și se apucă să culeagă garderoba mea de pe parchetul maroniu.
Mă ridic din pat cu dorința de a pleca din casă. Ies pe ușă și noroc că nu e nimeni prin aria mea vizuală pentru a mă lua la întrebări.
Unde mă îndrept nu știu. Doar vreau să evadez undeva, cunosc o cafenea în apropiere. Merg pe jos deoarece nu e departe și în 5 minute am ajuns.
Mă așez la o masă liberă pe care am găsit-o cam greu, localul fiind foarte plin.
Comand un ceai de mentă și aștept chelnerul care trage de timp. Privesc masa din lemn masiv cu o vază drăguță cu flori roz închis.
" O doamne, Irina, chiar tu ești?" spune o voce de băiat și aud cu trage scaunul din fața mea. Îmi ridic privirea și încerc să-mi dau seama cine e "Sunt eu Aleskander ." spune el și eu abia acum mi-am adus aminte de el.
" A ,da Alex. Băiatul care m-a refuzat la balul de absolvire și a făcut mișto de mine de mine." zic eu amintindu- mi de dragostea mea secretă din liceu.
" Doar știi ca nu e așa." zice el dur spre mine.
"Atunci cum e?" spun privindu-l în ochii fără să mă las intimidată de ochii lui frumoși.
"Irina doar știi că nici eu nu am fost la bal și doar glumeam ,nu știam că te vor ofensa." răsuflă el exasperat " Tu ce mai zici ,pe unde ai fost?"
Păi ce să mai fac, tatăl meu vrea să mă mărite conform tradiției cu un necunoscut și eu sunt obligată să accept că dacă nu s-ar putea să fiu dusă la altar legată , însă eu nu pot spune asta.
" Toate cele bune ,tu?" întreb eu în timp ce primesc ceașca cu ceai.
" La fel ,uite în seara asta e o petrecere și vreau să vii cu mine." Îmi propune brunetul și îmi notez numărul de telefon pe o bucățică de șervețel "Ne vedem Irina" spune și se ridică făcându-mi cu ochiul.
Băiatul ăsta mereu a știut cum să facă o fată să se îndrăgostească de el doar printr-o privire și încă reușește.
