Believe in Dreams!

Capitolul 7- Intrarea în grup și "diva"

Niall povesteste:

Razele de lumină ce pătrund prin geam îmi invadă fața. Azi-noapte am adormit destul de greu, gândindu-mă la ce tocmai s-a întâmplat cu Alex. Mă bucur într-un fel că s-a deschis în fața mea, dar mă întristez când mă gândesc prin ce a trecut și sunt de-a dreptul șocat ce i-a putut face ăla șatenei.

Nu mi-as imaginat ca poate face asta...

Alex este chiar de treabă, dacă stai să o cunoști, dar are și momente când este enervantă, dar tot drăguță este.

Mă simt într-un fel bine că am putut să o ajut și că acum suntem...prieteni.

Trebuie totuși să mă obișnuiesc că am o amică după atâta vreme, adică niciodată nu am fost genu' care să stea cu fete sau să aiba relații. Mereu am fost tipul obsedat de mâncare, care așteaptă acea fată care îl va face fericit.

Și voi încerca să o integrez în grupul nostru, deși nu prea o să îi placă, a mai auzit și chestiile despre băieți, că stau cu câte o fată în fiecare noapte, dar dacă îi cunoști cu adevărat sunt niște tipi de treabă și nu spun asta doar pentru că sunt prietenii mei, ci spun pentru că îi cunosc și le știu povestea fiecăruia. Totuși nu voi înțelege plăcerea lor de a avea câte o fată în fiecare zi.

Mă dau jos din pat destul de greu, ducându-mă la baie pentru a-mi face rutina, după îndreptându-mă spre bucătărie, locul în care am stat cu Alex aseară și tot odată locul în care mi-am făcut o prietenă.

Este un loc special pentru că atunci când spui "bucătărie", te gândești automat la mâncare, iar mâncarea este obsesia pe care eu cu Alex o avem în comun.

Și dacă stau mai bine să mă gândesc avem multe în comun, dacă și ei îi place JB, asta chiar o chestie care mă surprinde.

Deschid frigiderul, iar primul lucru care îl văd este farfuria cu paste cu pui, aducându-mi aminte cum ieri șatena mânca și cât de concentrată era și totuși este de admirat că nu este genul de fată care se ferește să mănânce în fața cuiva, mai ales în fața unui băiat. Iar pentru o fată mănâncă foarte mult, ceea ce mă face să mă gândesc cum oare se poate păstra în formă.

Apuc cutia cu lapte din frigider, pe care îl închid, îmi iau cerealele din dulap și îmi pregătesc un 'mic-dejun leneș rapid'. Așa spune mama când la micul-dejun mănânc cereale cu lapte. Mai mereu la micul dejun mananc pizza sau pui.

Este 07:45, iar eu ar trebui să plec la școală, deși orele încep la 08:30.
Apuc cheile de pe masă și cobor în parcarea blocului de unde îmi iau mașina.

Îmi las mașina în parcarea școlii, văzând deja fetele cum se holbează la mine, ceea ce este enervant cel puțin din perspectiva mea. Înaintez spre intrarea în curtea liceului și o zăresc pe Alex, stând pe bancă și butonând telefonul, singură...dar se pare că am vorbit cam repede văzând cum lângă ea se așează, evident Liam.

Alex povesteste:

Stau pe banca din curtea liceului și mă joc Candy Crush, dar cineva își face apariția lângă mine. Trag cu coada ochiului la persoana care s-a așezat pe bancă și îl văd pe șatenul per...adică Liam, holbându-se la mine din nou.

-Bună! se trezește el să spună după minute de liniște, eu nebăgându-l în seamă, fiind concentrată pe joc.

-Hei! aud o altă voce, dar nu era a șatenului, îmi ridic privirea și îl văd pe blond, căruia ar trebui să-i mulțumesc că m-a scăpat de prietenul lui.

-Hei! îi răspund fără să stau pe gânduri.

-Stai! Adică pe el îl saluți și pe mine nu? Dar stai! Voi doi vorbiți? intervine Liam șocat de situație.