Prolog

948 30 4
                                    


     Un ultim glonţ eliberat de cel din faţa lui. Unul ce i-a străpuns corpul. Un ultim glonţ eliberat şi de revolverul ce-l avea în mână. Unul ce spera, să-i fi adus moartea adversarului.
     Sirenele poliţiei şi cele ale salvārii sunau în depārtare. În spatele raftului din dreapta lui, îi stătea ascuns copilul de doar şase ani, Lilith. Se târâ până la ea. Glonţul ce-i perforase inima avea sā-i aducă sfârşitul.
     - Uită-te la mine, şopti către fiica sa.
     Aceasta făcu întocmai.
     Cerul se prăbuşi asupra lui atunci când o văzu. Lilith se uita în gol. Ştia cā tatal ei este lângā ea, însa nu îl putea vedea.
     Boala avansase. Fetiţa lui suferea de retinită pigmentară, iar el ştia că aceasta îi putea aduce orbirea, însă sperase să nu fi fost şi cazul fetiţei lui, iar dacă era, sperase măcar să nu i se instaleze atât de repede. Acum însă, era în zadar. Fata lui nu mai vedea.
     Se repezi şi o luă în braţe. Durerea ce o simţea nu era provocată de nici una dintre rănile de pe trupul lui, ci de faptul că nu avea sā fie alături de ea atunci când va avea nevoie.
     Se simţea din ce în ce mai slăbit, iar imaginea fiicei sale în această ipostază, îl rānea și mai mult. Se apropie de urechea ei.
     - Sā fii puternicā, scumpo!
     Ochii i se umplură de lacrimi. La fel şi ei. Ştiau amândoi ca avea sa moară.
     Cu o ultimă suflare, grăi:"Fii tare!".

Fii tare!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum