Un Nou Inceput

De ce faci asta?

Cum adica nu s-a schimbat?

- Jess, il cunosc pe tatal tau de ceva timp si stiu indeajuns de multe incat sa cred ca are un motiv bine ascuns pentru care s-a intors. Jess, asculta-ma, tatal tau nu s-a intors pentru ca ii era dor de tine si de mama ta. Imi promiti ca nu vei face ce iti spune ?

- Nu intelg Jimiy. De unde imi cunosti tu tatal?

- Chiar vrei sa stii?

- Da vreau.

Nu il inteleg. Cum poate sa imi spuna ca tatal meu este acelasi om? S-a schimbat. De cand l-am vazut la cursa mi-am dat seama.

- Uite tatal tau si tatal meu au intrat intr-un conflict din care eu am avut de pierdut cand eram copil. Cand mama a aflat ce s-a intamplat a avut un accident. Nu stiu exact ce s-a intamplat eram foarte mic, cred ca aveam sapte ani. Eram cu ea in masina cand a fost sunata de la spital si cand a auzit ce s-a intamplat a pierdut controlul volanului si a intrat intr-un copac. Pe mine m-a aruncat la timp din masina incat sa-mi salveze viata. Cand am privit spre copac masina deja ardea. Unchiul meu a venit dupa mine si m-a gasit plangand si cand mi-a spus ca si tata este mort mi-a cazut cerul in cap. Si din ce cauza? Din cauza tatalui tau Jess. Stii, ei se jucau cu armele, asta mi s-a spus mie cand am implinit frumoasa varsta de saisprezece ani. Pana atunci eu nu stiusem adevarata cauza care a provocat moartea parintilor mei. Cand am aflat asta am jurat ca ma voi razbuna. Jess, noi doi ne cunoastem de cand aveai tu zece ani. Cum de nu iti aduci aminte?

- Jimy imi invinovatesti tatal de moartea parintilor tai? Cum poti sa faci asta? De ce nu te bucuri pentru mine?

- Jess nu e vorba ca nu ma bucur pentru tine. Ba din contra sunt foarte fericit ca iti revezi tatal, stiu cum e sa pierzi pe cineva drag. Crede-ma iti vreau doar binele, nu vreau sa fii nefericita langa el si de asta iti spun ca nu s-a schimbat.

- Nu Jimy, daca tu mi-ai vrea binele nu mi-ai spune un asemenea lucru. Nu stii cat de greu mi-a fost in copilarie cand tata era absent aproape tot timpul si cand se gandea sa mai dea pe acasa, cum crezi ca se prezenta? Beat! Se lua la cearta cu mama, se bateau, se injurau si eu plecam de acasa in parc pana cand...

Perspectiva lui Jimy

- Pana cand Jess?

- Pana cand veneai tu si ma aduceai acasa. Tu ai fost mereu cel care ma urmarea prin parc seara?

Nu suport sa o mai vad plangand si o iau in brate mangaindu-i parul blond atat de fin si frumos.

- Iubito gata, nu mai plange, ai plans destul pana acum.

- De ce? De ce nu m-ai lasat acolo? Trebuia sa raman acolo, sa ma pierd in lumea mea si sa raman acolo.

- Jess nu puteam sa te las acolo. I-am promis tatalui meu ca voi avea grija de tine.

- Jimy, iesi afara te rog! Vreau sa fiu singura.

- Jess, nu ies deloc pana nu te calmezi. Ii spun luand-o in brate.

- Am spus sa iesi afara! Felul in care o aud tipand la mine imi face pielea de gaina, si, cu regret ii dau drumul si ies din camera.

- E bine? Ma intreaba Vladimir. Tipul asta isi face aparitia nu mai in momentele nepotrivite.

- Era mai bine inainte sa te intorci tu.

- Baiete crede-ma ca nu m-am intors cu scopul de a le face lor rau. Mi-a fost dor de ele si le vreau doar binele. Mama ei...

- Mama ei nu are nicio legatura cu asta.

- Ba da. Crede-ma ca are. Daca ar fi indepartat-o de tine la timp, tu nu mai erai acum, aici. Dar ea a facut exact opusul. Acum, te rog, da-mi voie sa-mi vad fiica.