•prolog•

1.7K 66 9
                                    

***
Am scris cartea asta acum vreo doi ani, deci nu este tocmai cel mai bun produs. Însă eu consider că această carte este destul de interesantă, deși are câteva părți puțin forțate. Cartea este editată puțin, am editat greșelile gramaticale și de punctuație și am schimbat câteva replici ca să sune mai bine. Nu o voi edita mai mult decât am făcut-o deja. Dacă aș fi început-o astăzi aș modifica semnificativ acțiunea și modul de a o descrie, însă nu o voi face. Modul de a scrie mi s-a îmbunatățit zic eu și pot mult mai mult, așa ca fiți cu ochii pe contul meu, deoarece în curând voi posta o nouă carte.
***


Vântul primăvăratic îmi suflă părul negru, ușor ondulat. Merg agale pe trotuar, întorcându-mă de la liceu. Rândunelele zburdalnice ciripesc vesele, creând o atmosferă veselă.Briza caldă începe să devină puternică, când un ziar îmi lovește fața și înjur enervată. Un anunț cu poza unui cățel ce l-am găsit acum câteva zile pe stradă, îmi atrage atenția.

"Caut acest câine, pierdut. Poza este mai jos. Ofer recompensă ! ***
Număr de telefon : +056 871 6906"

Recompensa este mare, așa că mă decid să îl sun mâine pe proprietar. Sigur este un moș bătrân care nu știe să aibe grijă de animăluțe.
Deși m-am atașat de Pufi, cum l-am denumit, am nevoie de bani.

***

Mă scol dimineața cu gândul ca până să plec la liceu, să îl sun pe moșneag. Evident, după fix, nu după telefonul mobil.

-"Bună ziua. V-am găsit cățelul."

-"Oh, slavă Domnului. Mulțumesc. Adresa este *** . Vă aștept!" zice și îmi închide telefonul în nas.

Mă îmbrac cu niște colanți negri, un tricou larg, roșu și un cardigan maro. Îmi iau o geantă mică în care pun telefonul, portofelul și niște șervețele și ies din micul meu apartament, împreună cu Pufi, în care locuiesc singură, momentan. Strâng bani pentru a-mi lua un cățel.

Ajunsă la adresa dată, descopăr că este doar la trei străzi de blocul meu. Bat la ușa roșie, aceasta deschizându-se imediat. Clipesc de mai multe ori ca să mă asigur că nu visez. Părul său buclat îi îmbrățișează fața ovală. Genele lui lungi și arcuite îi acoperă ochii de smarald. Buzele sale rozalii se deschid ușor și mormăie un "bună".

Vocea lui e angelică.

-"Bună. Hm, ți-am adus cățelul înapoi. Poftim!" spun în timp ce il pun pe Pufi în brațe. "Cum îl cheamă ?" întreb eu curioasă.

-"Îl cheamă Pufi." spune zâmbind.

-"Ce coincidență.." mormăi pentru mine.

-"Poftim ?"

-"Nimic, vreau banii."

-"Oh , desigur." spune și îmi dă un plic.

Număr banii pentru a mă asigura că nu mă păcălește.

-" Ai vrea să intri ?" spune el zâmbind.

Mă uit sceptic la el. Ce jovial și direct. Să inviți o străină în casă? Băiatul ăsta are prea multă încredere în oameni.

-" Scuze, trebuie să mă duc acasă să mă pregătesc de liceu." spun eu.

Mă uit la el și văd o urmă de dezamăgire , dar dispare repede.

-" Oh da, și eu. În orice caz , mersi pentru cățel și baftă la liceu." spune el.

-" Cu plăcere ! Și ție baftă ." spun și plec.

***

Sunt în ora de matematică, ultima pe ziua de azi și nu mă pot concentra deloc. Mă tot gândesc la băiatul acela. Ochii lui , buzele lui , părul lui , el. Îmi bântuie gândurile, deși nu îi știu numele, îi am numărul, așa că o să îl sun după ore.

Ajung acasă, și stau cu telefonul în mână neavând curaj să îl sun, așa că îi dau mesaj pe whatsapp.

you : bună.

Atât îi spun și aștept să îmi răspundă. Prefer să nu îi spun cine sunt , mă va crede o ciudată.

056 871 6906 : cine  ești ?

you : o fată.

056 871 6906 : cum  te cheamă ?

you : zi tu primul.

056 871 6906 : sunt  harold. acum, pe tine cum te cheamă ?

you : ce te face să crezi că ți-aș spune ?

056 871 6906 : ai zis că îmi spui !

you : am mințit :p

Whatsapp |HS|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum