Dragostea Doare Uneori

Capitolul 1

Bună! Sunt Olivia, am 17 ani, sunt blondă, ochi caprui-verzui, 1.62 și imi urăsc viața!
Pentru toți sunt un nimeni, iar așa-zișii mei prieteni mă vorbesc pe la spate. Am o viață oribila!!!! Nici măcar dușmanilor mei nu le doresc o viață ca a mea.
M.am transferat la școala asta în speranta ca aici voi fi acceptată, dar nu... până si universul mă urăște! Mă întreb uneori de ce exist. Nu am niciun rost aici, pe pământ.
Singurul cu care mă înțeleg cât de cât este colegul meu de bancă, Liam. Adică el e singurul cu care socializez cât de cât.
Toți mă cred o bogătană fitoasa care profita de oameni. Ce pot spune... pe mine nu mă ajuta cu nimic asta, eu am totuși nevoie de un umăr pe care să plâng, să mă descarc. Cam atât despre mine.
Azi e luni și mă pregătesc pentru încă o săptămâna de tortură. Nu am avut dispoziția necesară pentru a imi face temă la romană așa ca o să stau să ascult urlete și înjurături și de la profa. Mă doare fix în cot în momentul de față.
-------
Am intrat în clasă, și ca de obicei m.am așezat în ultima bancă, lângă unicul meu prieten, Liam.
-Neața Pisoi!
-Ti.am zis de o mie doua sute nouă sute de ori să nu imi mai spui așa! a zis el bosumflat
- Am mai spus și neața!!!
- A, neața și ție!
-Iar ești obosit?
- Se poate altfel?!
-...
-Ia.mă în brațe! si făcu imediat o fata de cățeluș plouat.
Nu am mai stat pe gânduri și am executat.
-Acum imi poți da drumul!!! am spus eu sufocata
- Da... scuze!
-E ok...
Orele au trecut repede. Aparent am luat un 4 la istorie pentru ca nu am învățat deși Liam mi.a șoptit. O să mi.l îndrept eu altă dată.
Am ajuns acasa, am mâncat o pungă de nachos, iar apoi am dat drumul la apă pentru a.mi face un dus fiindcă sunt extenuata, după care m.am culcat.

Hey! Știu ca e scurt acest capitol, nu mă criticați.
Asta este singurul capitol inspirat cât de cât din realitate, dar restul nu prea o să fie. La media e Olivia.
V.am pupat!!!
-Illy-