Pff. Imi pun ochelarii de soare si pasesc increzatoare in acea camera. Da. Sunt la psiholog. De ce? Nu stiu inca. Dar o sa aflu. Ma asez pe un scaun fata in fata cu un baiat. Parea cam de 18 ani. El spune:
-Buna! Eu sunt psihologul tau.
-Mda... nu esti prea tanar pentru asta?
-Ba da, dar ca sa fie mai usor totul trebui sa comunici cu cineva apropiat varstei. Cati ani ai?
-16 *spun plictisita*
Dupa ce imi pune cateva intrebari stupide se aude un bipait ce inseamna ca sedinta s-a incheiat. ALELUIA!
Iau un taxi si ajung acasa. Urc direct in camera mea. Ma pun in pat si oftez lung. Iau poza care o am la capul patului in mana si ma uit atenta la ea...
Cum e? O continui?
