Buna,ma numesc Ana si da,sunt lesbi! Nu,nu mi-e rusine ca sunt lesbi,sunt mandra ca sunt asa,sunt mandra ca pot sa-mi asum acest lucru si pot sa fiu eu cu adevarat! Am 17 ani,parul scurt si o poveste care sper sa va placa sau cel putin sa va starneasca curiozitate. Sa incepul cu inceputul,era sfarsitul primaverii,clasa a-11-a vacanta se apropia cu pasi repezi,intr-o zi de scoala am inceput sa vorbesc si sa ma imprietensc cu o colega,o simpatizam de la inceputul liceului dar niciodata n-am incercat mai mult,am inceput sa vorbesc din ce in ce mai mult cu ea la scoala ,prin mesaje ,etc...iar in ultimele 2 luni de scoala fost de nedesparit,am inceput incet ,incet sa ma indragostesc de ea,chiar daca subconsitientul meu imi spune "nu o fa,e straight",dar inima niciodata nu alege de cine sa in indragostim! A venit vacanta,vorbeam in fiecare zi aproape non-stop,era foarte indragostita de ea,zilele treceau si dorul de ea era tot mai mare,simteam ca nu sunt eu atunci cand nu eram langa ea,simteam ca vreau sa fiu in permanenta cu ea,sa-i ascult gandurile,sa am grija de ea,sa o fac sa se simta fericita. Astfel ca am devenit cele mai bune prietene,am inceput sa am incredre in ea cum niciodata n-am avut in nimeni si ea la fel. Simteam tot timpul ca vreau sa vorbesc cu ea,stateam vara in casa doar sa vorbesc cu ea. Cum sa nu te indragostesti de ea? E frumoasa,desteapta,sexy,of doamne,fata asta chiar m-a dat pe spate,chiar le are pe toate! A doua zi trebuia sa mergem la un spectacol impreuna,aveam mari emotii,n-am putut sa dorm toata noaptea. Cum o sa fie? Ce o sa vorbesc cu ea? O sa simt aceleasi sentimente puternice?