Secretele ucid : Origini

Remuscari

Odata ajuns la sectie, Brown il racola pe colegul sau de pe unul din holurile sectiei, si se dusera in biroul sau.

- L-am vazut, Scott, zise in timp ce isi punea jacheta in cuier.                      

- Pe cine? Intreba Evans asezandu-se pe scaunul din fata biroului.

- Pe Carlton. M-am dus la casa familiei Gilbert si l-am intalnit acolo. Si nu era singur.

- Vrei sa spui ca era cu...

- Exact! Carlton a cotrobait prin sertarele din camera lui Jane Gillbert. A luat ce-i trebuia si a lasat dezordine in urma. Dar, nu ma pot plange, deoarece am descoperit ceva foarte interesant. Cred ca am gasit legatura existenta dintre cei sase- Cross, Gilbert, Carlton, Jones , Lucy si Amanda Boxer.

Evans isi asculta colegul cum isi asculta un invatacel, profesorul. Era uimit de inteligenta colegului sau. Bineinteles, avea si noroc, dar acest lucru era pus pe locul doi. Vazand ca partenerul sau este prins in atmosfera de mister pe care o crease, continua:

- Am gasit acte si o gramada de facturi.

- De la cine erau facturile?

- Nu de la cine, ci pentru cine... erau facturi de sute de mii de euro, pentru „mai marii” statului. Sunt asasini platiti, Scott. Iar Jane Gilbert era una dintre ei.

- Dar ce cauta Carlton acolo? Evans se abtinu cu greu sa-l intrebe pe Brown, ce cauta el, acolo.

- A luat niste hartii. Si am banuiala, ca au cautat adresa Amandei Boxer. Si au gasit-o! Tu, ai gasit adresa lui Brad Carlton?

- Pai... mai am nevoie  de putin timp, Brown. Nu este asa de usor. Tipul este bun, sa recunoastem.

- Da, dar este si neatent.

Si zicand asta, puse pe masa cartea de vizita a hotelului. A scapat-o in camera lui Jane. Sta la hotelul Victoria.

„ Iar norocul isi spune iar cuvantul!” se gandi Scott, zambind.

- De ce zambesti? Intreba Brown.

- Fara rost. Haide, mergem la Hotel Victoria?

- Mai inainte, sa mergem la detinuta noastra, sa vedem ce mai face.

Iesira din birou si se indreptara spre celula lui Lucy Boxer. Gardianul le deschise usa si o vazura pe fata stand lungita pe pat, cu fata in sus si cu mainile sub cap. Era pentru prima oara cand, detectivi o vedeau zambind.

- Buna seara, domnisoara Boxer. Va vad zambind. Sa inteleg ca sunteti intr-o dispozitie buna?

- Cea mai buna, detective.

- Bun, asta este foarte bine. Inseamna ca sunteti dispusa sa ne acordati cateva minute?

- Aveti tot timpul meu. Dar va anunt ca este limitat, deoarece voi iesi curand din celula asta imputita.

- Serios! Si cum aveti de gand sa iesiti de aici? Vie sau moarta?

Lucy isi intoarse privire inspre cei doi barbati. Se ridica din pat si se apropie de ei. Pe fata ei se asternu, in locul zambetului de mai devreme,  o figura plina de ura. Strangand din dinti intreba:

- Ce vreti sa spuneti?

- Nimic. Nu insinuam absolut nimic. Doar intrebam.

- Apropo, domnisoara Boxer, interveni Evans, de unde sunteti asa de sigura ca veti iesi curand de aici?  

- Veti afla in curand.

- Da, vom vedea, interveni Brown. Acum sunteti atat de draguta incat sa ne raspundeti la cateva intrebari?

- Mda... sigur. Lucy se aseza inapoi pe pat, stand picior peste picior.

-  Tu, Carlton, Cross, Gilbert, Jones si Amanda...

- Ce este cu noi? Intreba inocent fata.

- Care este legatura dintre voi? De ce Carlton i-a omorat pe Cross si pe Jones?

- Dar aminteste-ti Brown, ca nu a fost singur! A fost ajutat! De catre cine... inca nu stiti, nu?

-Ti-am pus o intrebare. Raspunde-mi! Lucy se uita sfidatoare la ei, dar nu zise nimic.

- Asasini platiti, nu-i asa? Zise Brown accentuand primele doua cuvinte. 

Lucy il privi uimita. Se intreba cum aflase de asta. Cum gasise legatura dintre ei. Situatia se complica, iar Amanda trebuia anuntata.

-          Povesteste-ne! Cum s-a intamplat sa ajungeti toti in asta?

-          Vad ca esti tare priceput, Brown! Iti place pericolul.  Fiica ta era la fel, numai ca ea nu a avut noroc. Nepoata ta, de asemenea. Nu crezi ca ti se va termina si tie intr-o zi norocul?

-          Raspunde! Striga Brown.

-          Trebuie sa-l prinzi pe Brad. Iti va fi foarte greu, sa sti! Era cel mai bun dintre noi. Bineinteles, o excludem pe Amanda. Numai un geniu ar putea s-o invinga pe matusa mea. Si inca nu s-a descoperit un asemenea geniu.

-          Esti sigura de asta?

-          Ce vrei sa zici?

-          Brad Carlton a aflat unde locuieste Amanda.

-          Este imposibil.  Are o gramada de locuri unde poate sta. Nu va da de ea.

-          Tot ce sper eu este sa o gasim pe matusa ta, inainte s-o gaseasca Carlton. Altfel, crede-ma, doi contra, unu nu este prea corect.

 -                     -         Sti cine este al doilea criminal? Brown nu zise nimic. Da, tu sti cine este. Esti un vulpoi batran!

-          Deci, nu ne mai zici nimic? Interveni Scott.

-          Bine, recunosc. Toti sase am fost criminali care au ucis cu sange rece! Unii dintre noi, inca mai sunt, se pare. Ce mai vreti sa stiti?

-          Nimic. Si Brown dadu sa plece, cand auzi glasul fetei spunand:

-          Doare, detective, nu-i asa? Sa aflii asa ceva despre fiica ta! Sunt curioasa, de ce nu ai fost langa ea cand a trebuit? De ce a ajuns sa fie a nimanui? De ce... dar Brown pleca, fara sa mai poata auzi continuarea.

In schimb, Scott nu se miscase din loc, intrebandu-se exact acelasi lucru, ca si Lucy.