Shiki~Secretul vampirilor.

Nimic nu va mai fi la fel.

Povestea incepe cu o tânãrã care isi dorea cu orice pret sã plece din satul sau "jalnic".
Numele sau era Megumi.
Īn apropierea acestui sat locuiau alte persoane.
La inceputul verii incep sã moarã tot mai multe persoane.
Ciudat fiind faptul cã toti piereau din aceeasi boalã,anemia.
Primul deces are loc la marginea pãdurii,unde locuia un cuplu de vârstnici.
Vecinii lor nu ii mai vãzuserã de ceva vreme si incepeau sã devinã ingrijorati.
Când o vecinã si-a fãcut curaj sã intre in casa acestora i-a vãzut pe amândoi morti pe jos.
Aproape ca nu mai rãmãseserã nimic din ei.
Mirosul de mort se putea simti prin toatã casa,insã toate geamurile erau inchise,de parca nu ar fi vrut sã afle nimeni despre ei.
Îndatã ce a vãzut acestea,femeia a tipat cât a putut de tare.
Vecinii au inceput sã se strângã in jurul casei,rãmânând terifiati.
Imediat a fost sunat un doctor pentru a afla cauza mortii lor.
Ciudat era faptul cã pieriserã din anemie.
Era practic imposibil sã morí din asa ceva,sau nu?
Observã atent cadavrele celor doi si vãzurã un fel de muscãturi pe gâturile lor.
Normal,fiind un om de stiintã nu putea sã creada cã cei 2 fuseserã ucisi de vampiri.
Argumentul rational era un fel de tântari care provocau anemie,in cele din urmã aducãnd sfârsitul victimelor.Asta sau ar fi putut fi un fel de epidemie.
Doctorul,nedorind sã ii alarmeze pe ceilalti le-a spus vecinilor ca cei 2 consumaserã o plantã otravitoare.
Cu mii de intrebãri si fãrã niciun rãspuns se intoarce inapoi la clinicã.
Între timp,Megumi se pregãtea sã plece la o plimbare.
Aceasta avea un pãr roz si lung si cum pielea sa era atât de palidã,iar soarele bãtea atât de puternic ea isi lua mereu umbrela.
Visul sãu era sã plece din acest sat "fãrã pic de valoare sau gusturi in modã" si sã ajungã la New York.
Normal,fiind diferitã,oamenii isi bãteau joc de vestimentatia acesteia iesitã din comun,sau cel putin nemaivãzutã in sat.
-Off...de ce a trebuit sã ne mutãm aici.Tocmai aici,in acest sat,departe de orice fel de civilizatie.
Oare de ce nu m-am nãscut in familia de pe deal?
Au si gusturi vestimentare,nu ca tãranii de aici care se imbracã cu aceleasi haine o lunã.
Deodatã gândurile ii sunt intrerupte când apare Misu.
Misu era colega de clasã si prietena luí Megumi(cel putin asa se considera ea):
-Hey...Megumi-chan!!
-(ããh..iar asta?oare ce mai vrea?)
Nu mai striga! O sã ma faci de râs.
-Megumi,unde te duci?
-Merg sã mã plimb!
-Súper.Vin si eu.Trebuie sã il plimb si pe Kuro.
-Nici sã nu te gândesti. Du-te si plimbã-ti javra in altã parte.
Parcã stiind ca tocmai a fost jignit,câinele isi face nevoia pe pantofii luí Megumi.
-Ââh..o sã te...
-Imi pare rãu.Nu stiu ce l-a apucat.
-D-doar lasã-mã.
Nervoasã,Megumi aleargã catre pãdure.
Deodatã incepe sã batã vântul.De parca sunetul fosnirii te-ar atrage.
Se lasa purtatã de cântecul naturii si ajunge in fata conacului.
Se simtea atât de fericitã cand se gândea la oamenii care trãiau acolo.
Isi dorea sã intre.
Deodatã se deschise poarta,iar un chip palid apãru.
Incepurã sã se simta straniu.Corpul sãu rãmasese paralizat,iar o melodie stranie ii rãsuna un cap.
Se fãcuse noapte,iar aceasta nu se intorsese acasã.
Sãtenii au unceput sã o caute cu disperare prin pãdure.
Intr-un final fusese gãsita aruncatã intr-un fel de groapã,cu hainele rupte si inconstienta.
Dupã ce au dus-o acasã,pãrintii sãi au sunat medicul.
Avea aceleasi simptome ca si cuplul de vârstnici,având urme de muscãturi pe gât.