Clopoțelul suna și după ce profesorul pleacă îi fac semn lui Lucas să mă urmeze. El se supune și mă urmărește timid. Ieșim din uriașa clădire a liceului și când ajungem într-un loc mai retras mă întorc brusc spre el facandu-l să se oprească înainte să se ciocnească de mine. Ochii săi albaștrii precum marea mă priveau atenți. Îi susțin privirea până și-o coboară. L-am intimidat.
-Mâine dimineață vreau să am temele făcute. Voi veni să le iau la 7:00 pm. Bine Lucas?
-Bine.
Nu are ce comenta împotriva asta. Așa decurge o zi obișnuită. Eu îl ameninț să îmi facă temele, el le face, a doua zi mă duc la el, le iau și plec. Lucas e un tocilar. Mereu ia numai note de 10, poartă ochelari destul de groși, are haine mult prea formale pentru vârsta lui. La 18 ani arată precum bunicul cand era mic. Îmbrăcat în pantaloni crem, o cămașă albă și peste un pulover negru. Deși vestimentația lui e mai elegantă decât a restul băieților, nu pot spune ca momentan Lucas s-ar încadra printre cei mai atrăgători băieți din liceu. Dacă ar renunța la această eleganță din vestimentație, la ochelari și ar fi puțin mai rebel ar fi o partidă bună, nu pot nega ca nu este frumos. Părul sau blond sta perfect ca întotdeauna, ochii săi albaștrii privesc pământul intimidat, deși este mai înalt decât mine, e lat în umeri, dar degeaba dacă se lăsa manipulat atât de ușor de o fată.
-După ore vreau să vorbim. Să mă aștepți în parcare.
-Bine.
Plec lăsându-l singur. Glasul său mi s-a părut întristat, dar nu am de gând să îl întreb de ce, nu mă interesează. Îmi face temele și mă meditează când știu ca mă ascultă. Nu vreau să rămân. Mă întorc la prietenii mei unde sunt întâmpinată călduros de buzele prietenului meu, Noah. Un tip înalt, nu la fel de înalt ca Lucas, brunet, cu ochii căprui. Noah are un corp bine definit, pachețelele i se pot observa cu ușurință prin tricoul sau alb.
-Unde ai fost, păpușă?
-Să îmi fac temele, spun rânjind amuzată.
-Cât o să mai profiți de bietul Lucas? Întreabă prietena mea, Emma.
-Brusc îți pare rău de el? Până acum nu te-a interesat. Sau îți place tocilarul?
-Lucas nu e tocilar. Dar e fraier că vă face vouă temele și voi tot îl bârfiți de rău. O voce din spate se aude și toți ne întoarcem spre micuța pacoste, Jade.
-Uite, iubitule, tocilarul și-a trimis iubițica să îi ia apărarea. Patetic, nu are curaj să mă înfrunte.
-Lasa-l în pace, Sarah.
LUCAS
Tot nu înțeleg de ce accept să le fac temele. A, da, mi-am amintit, m-ar bătea până aș ajunge în comă. Îmi așez mai bine ochelarii și merg spre intrarea în școală. Mă izbesc de un corp micuț și mă rog să nu fii dat într-un popular. Îmi ridic privirea și o zăresc pe prietena mea Jade.
-Jade, spun zâmbind.
-Hei, încotro?
-La bibliotecă.
-Șoarece de bibliotecă ce ești.
-Hei, nu sunt șoarece de bibliotecă.
-Ești fraierul popularilor. Tu le faci temele și ei te bârfesc.
-Nu vreau să mănânc bătaie, Jade. Știi că nu sunt bun la bătaie.
-Tot nu-mi vine să cred ca te-a bătut băiatul ăla.
