Believe in Dreams!

Capitolul 9- Biletul

Este 2 dimineața, iar eu nu am putut să adorm deloc. Gândurile îmi bântuie capul, făcându-mă să mă întorc de pe o parte pe alta, încercând să adorm, dar este o misiune imposibilă.

Știu că i-am spus lui Niall să dăm uitări chestiei alea , dar sinceră să fiu nu pot să mă gândesc la nimic altceva decât la acel moment.

De ce a încercat Niall să facă asta? E întrebarea care nu îmi dă pace.

Nici o explicație prea bună nu mi-a dat.

Totul se petrece extrem de rapid. Mă gândesc într-una dacă nu cumva este un joc de al lor, să râdă de mine și să mă rănească.

Ar fi în stare, pentru că, până la urmă, sunt cei mai populari din școală și toți din școală se tem de ei.

Poate aparențele înșeală și deși mi se par de treabă și niște tipi super... poate sunt doar niște măști pentru a mă trage în plasa lor.

Până la urmă toți oamenii sunt așa la început, până când te trezești că te trădează și te dezamăgesc.

Într-o lume falsă și plină de măști, oamenii sinceri sunt o raritate.

Mii de idei groaznice îmi invadă capul, care nu mai are mult și explodează de durere și în ciuda faptului că am luat o pastilă, nu mi s-a diminuat deloc durerea.

Niall povesteste:

Stau în pat, uitându-mă în gol, somnul nevrând să mă ia. Au trecut 6 ore de când am plecat de la Alex, dar singurul lucru pe care îl fac este să mă gândesc la cât de prost sunt și la încercarea mea de a....de a o săruta.

M-a luat valul doar uitându-mă adânc în ochii săi căprui, care deși erau plini de lacrimi, erau așa pătrunzători și cum corpul ei mic era lipit de al meu, iar inocența și frumusețea ei m-au cuprins.

Mă gândesc că dacă într-adevăr ar fi existat acel sărut toată chestia dintre noi, care nu știu cât de mult se numește prietenie, ar fi luat sfârșit fără a putea să o cunosc cu adevărat.

Fără să îi cunosc toate părțile misterioase, fară să-i cunosc povestea.

I-am promis că o voi lua ușor. Iar eu ce fac? Încerc să o sărut. Sunt atât de IDIOT!

Deși ea spune să uităm, se vedea totuși că și ea era măcinată de lucrul ăsta, care s-ar fi întâmplat dacă telefonul ei nu primea mesaj.

Mi-e așa rușine de mine și de fapta mea. Nici nu știu cum o să mai pot să dau ochii cu ea.

Dacă se răzgândește și nu o să mai vrea să fim...ce om fi noi? Dacă o să înceapă să mă urască? Dacă din cauza mea o să creadă că este doar un joc și o să înceapă să fie din nou singuratică și fără să mai aibă deloc încredere?

Mii de gânduri oribile sunt prezente în minte. Trebuie să le cer neapărat un sfat băieților, deși Liam o să mă strângă de gât probabil, dar merit asta.

Cine știe ce gândește acum Alex despre mine și despre băieți. Deși ei nu au făcut nimic greșit, poate doar Liam cu declarațiile lui, dar toată vina este a mea, iar ei fiind prieteni cu mine, va crede și despre ei același lucru.

Apuc telefonul de pe noptieră și încep să îi apelez, deși este aproape 3 dimineața și probabil dorm sau sunt cu câte o fată, tipic lor, dar am nevoie de ajutorul lor și știu că o să mă ajute.

Îi apelez și deja aud vocile lor adormite mormăind, dar imediat ce le spun că e urgent, se trezesc și îmi spun că ajung imediat la mine.

După mai puțin de 5 minute ușa se aude, semn că au intrat fără a mai bate. Au ajuns așa repede pentru că toți stăm în același bloc și suntem vecini.