Capcana periculoasa

Capitolul 08 - Surpriza iubito!

" Nu-i frumos sa închizi telefonul in nas, iubito!"

Citesc cuvintele de câteva ori nevenindu-mi sa cred ca a facut asta. Il întorc de pe o parte, pe alta, in speranța ca voi mai găsi ceva care sa-mi stăpânească nelinistea. Duc bilețelul micut la nas si inspir usor; mirosea a el. Închid ochii preț de câteva secunde pentru a-i savura tăria apoi il împachetez frumos si-l bag in plic .

- De la cine e? Intreaba suspicios tatăl meu. Ma gandesc ca el a observat toata scena de mai devreme. Fir-ar sa fie! Sper sa nu ma dau de gol.

- E de la Jessica, probabil a rămas la ea din greseala! Mint eu, iar el aproba din cap semn ca mi-a înghițit minciuna.

Oare exista posibilitatea ca Mark sa fie la petrecere? E doar o petrecere fandosita pentru un copil de bani gata. Șansele ca Mark sa nu fie acolo scad spre 10% . Dupa comportamentul sau si dupa masina pe care o conduce, sigur se încadrează si el in acea categorie de copil de bani gata. Gândul ca el va fi acolo, ma face sa ma uit de doua ori in oglinda inainte sa plec. De ce-mi pasa atat de tare cum arat in prezenta lui? Af, la dracu!

- Scumpo, acum, daca esti gata, ar fi cazul sa mergem si sa nu-l mai lăsam pe sofer sa aștepte! Spune el in timp ce se îndreaptă spre usa si o deschide ca sa pot iesi.

- Multumesc, esti un adevarat domn, tata! Spun eu zâmbitoare si-l apuc de brat in drumul nostru spre masina.

Josh afiseaza un zâmbet primitor si ne deschide portiera ca sa putem urca in masina. Era îmbrăcat intr-un costum negru putin diferit fața de cel de tura trecuta, acesta fiind putin mai elegant. Petrecerea asta e planificata de la cel mai mic amănunt, daca soferul arata asa, probabil celelalte lucruri o sa ma surprindă si mai tare .

Ma urc usor in masina fiind atenta la rochie, si-i zâmbesc politicos lui Josh in timp ce acesta inchide portiera in urma noastră. Odata așezată pe bancheta încerc sa imi asez rochia in asa fel ca aceasta sa nu se boțeasca in urma contactului meu cu pielea neagră de pe bancheta.

Imi frec usor palmele între ele. Acestea erau deja usor transpirate din cauza emotiilor pe care mi le provoacă gândul ca EL va fi acolo.

Dupa mai bine de 30 de minute de condus, ajungem in fata unei porti imense. Ma uit atent la Josh cum saluta portarul care ne face semn sa înaintam. Intram pe o alta strada, ce pare fi o alee. Copacii mari care erau presarati de o parte si de alta străzii, imi dadeau impresia ca ne aflam intr-o pădure. Dupa ce traversam, intr-un final, imensa curte, trecem pe langa un mic rondou, si ajungem in fata casei imense.

- Acum sa te vad cum o sa te descurci, Brown! Imi spun si cobor din masina, dupa tatăl meu, care imi prinde usor mana pentru a ma ajuta sa cobor.

Odata ce picioarele mele ating pământul, încep sa tremure usor. Raman blocata pret de cateva secunde, nu imi dau seama daca asta e o casa normala de oameni sau un hotel de 5 stele. Totul era prea luminos si puternic colorat din cauza lampilor ce roiau in jurul meu, pur si simplu nu le vad rostul, dar probabil si acestea fac parte din decor.

- Selenaaa, sa mergem! spune tatal meu si-si pocneste degetele in fata mea pentru a-mi atrage atentia.

De-indata ce am ajuns in fata usii, valetul, care avea o lista lunga in mana, ne intreaba cum ne numim.

- Familia Brown! spune tatal meu. La pomenirea numelui nostru, pe chipul valetului se asterne un zambet larg.

- Oamenii serii! spune acesta zambind. Doamna Horan va asteapta de cateva minute!

Ce Dumnezeu se intampla? De ce tocmai am fost numit oamenii serii? Probabil e o incurcatura si ne confunda cu altcineva.

- In sfarsit ati aparut! aud vocea Jessicai de undeva din spatele valetului si o vad ca apare in fata noastra.