Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 6

MIN-HEE

— Da, foarte frumos din partea ta. Tu ești aia care sare peste tot și eu sunt aia nebună . spun și ea are o față de parcă ar vrea să mă plesnească.

— Tu te gândești că poate și el te place, fraiero?!

Strigă la mine și acum mie îmi vine să mă bat singură. Trebuia să mă nasc eu așa repezită.

— La asta nu m-am gândit .

— Tot eu trebuie să gândesc și pentru tine. spune și își dă ochii peste cap reîncepând căutările telefonului.

— Tot telefonul îl cauți ?

Întreb și se intoarce la mine cu un zâmbet ironic. Acum urmează o porție mare de sarcasm. Pot să văd asta.

— Pe ăla l-am găsit acum două ore pentru că mi-am adus aminte că l-am uitat în sania lui Moș Crăciun când am fost să o vizităm pe Zâna Măseluță. Acum îmi caut unicornul care avea un ou de la iepurașul de Paști. spune ironic și eu încep să râd.

— Jur că tu ai cele mai tari replici din câte există . spun și îmi șterg o lacrimă de la râs.

— Ești sigură cu nu mi-ai văzut telefonul? întreabă ea din nou.

— Tu ai uitat că azi-noapte nu ai dormit aici? întreb cu subînțeles.

— E vina ta! Nu trebuia să mă lași acolo, frate! strigă la mine.Tu știi ce am pățit ? întreabă agitându-se.

— Ce ai mai pățit? Și sunt sora ta, nu fratele tău. spun dându-mi ochii peste cap.

— Păi, soro, dimineața m-am trezit cu Rap Monster care mă strângea în brațe și îmbrăcată într-un tricou care abia îmi acoperea fundul! țipă la mine.

— Și nu ți-a plăcut că ai dormit în bratele lui Namjoon, asta vrei să zici? întreb uitându-mă la ea care era furioasă.

— Asta e altă treabă. spune și își întoarce capul într-o parte. Trebuie să-mi recuperez telefonul.

— De ce nu i-l ceri acum?

O întreb și ea mă privește confuză și eu îi arăt cu degetul spre geamul care ne dădea o vedere perfectă în camera lui Namjoon .Cât noroc să aibă camera fix în fata camerei lui?

Rap Namjoon se uită și el la noi. Când Danbi vede asta se lasă repede în jos astfel încât Namjoon nu o mai poate vedea. El râde ușor,dar nu se clintește din loc. Probabil vrea să vadă dacă Danbi se ridică.

— A plecat? întreabă Danbi fiind încă întinsă pe jos.

— Nu. spun râzând de ea.

— De ce tocmai camera lui? Chiar nu putea să fie camera lui Suga?Sau chiar a lui Jimin? întreabă nervoasă.

— Norocul. spun ridicând din umeri zâmbind. Și nu cred ca voiai camera lui Jimin.

— Norocu' lu' pește. spune încet, dar tot am auzit-o.

— Vrei să îi cer eu telefonul?

Întreb uitându-mă la Namjoon care acum zâmbește și îmi face cu mâna și îl salut la rândul meu.

— Nu îl mai saluta! Tu vrei să nu mai plece? întreabă iritată.

— Poate? E chiar amuzant să văd cum stai la podea numai ca să nu te vadă el.

— Dacă ai știi tu. spune și își dă ochii peste cap.

— Ce să stiu? întreb curioasă.
— Eu, adică el. spune bâlbâindu-se și dă cu palma în podea. La naiba că m-a sărutat! spune nervoasă și acum eu sunt cea care țopăie.