Capcana periculoasa

Capitolul 9 - A mea!

Incerc sa il trag de mana inapoi, dar acesta imi da drumul la mana. Se da din fata mea, iar ceea ce vad ma lasa socata pret de cateva secunde. Imi duc mana la gura scarbita. Nu pot sa cred ceea ce-mi vad ochii. Ce poate fi mai rau de atat?

Imi intorc capul spre Mark, iar acesta priveste la fel de scarbit ca si mine. Imi strange mana usor in semn sa ma calmez, dar ceea ce simt acum nu ma enerveaza, ci imi provoaca scarba. Sunt dezamagita, al dracu de dezamagita. Acum inteleg de ce am fost chemata la petrecere, acum ii inteleg lingusirea Jessicai. Incerca sa se dea bine pe langa mine ca sa ma castige.

Corpurile lor goale se rostogoleau in cearceafurile albe de matase in timp ce gemeau si se sarutau cu foc. Abia acum observ dezastrul din camera, hainele erau aruncate peste tot iar covorul alb din fata mea prinsese o culoare usor rosie din cauza vinului varsat.

Privesc scena din fata mea deja de cateva secunde, iar acestia nu par sa fi observat asta. Puneau atata pasiune in tot ce faceau incat nu puteau observa tinerii lor copii care ii privesc stupefiati.

Dau cativa pasi inapoi si ies din camera nevrand sa-i mai deranjez. Cobor scarile balansandu-ma usor. Am fost jucata pe degete pentru a doua oara in viata asta, persoana in care am avut cea mai mare incredere, modelul meu uman.. Ma simt ca o marioneta, nu-mi vine sa cred ca tatal meu a fost cel care m-a controlat in tot acest spectacol ieftin in care Jessica avea ocupat loc in primul rand. Mi-am fixat cu aceasta ocazie o notita in minte: Sa nu ai incredere in nimeni, toti te vor dezamagi mai devreme sau mai tarziu.

In living parea sa fie o melodie lenta, barbatii isi invitau elegant sotiile la dans, iar acestea se ridicau gratioase de pe scaun mergand pe ringul de dans.

Incerc sa ma strecor usor printre ei in asa fel incat sa nu ma ciocnesc de nimeni. Nimeni nu pare sa ma observe pentru moment asa ca odata ajuns la iesire, valetul imi deschide usor usa si ma intreaba daca sunt bine, aprob din cap neavand putere sa mai vorbesc.

Aerul de afara acum era usor rece, dar nu atat de rece incat sa ma faca sa tremur. Privesc pentru ultima oara in spatele meu trista.

- S-a intamplat ceva? Ma intreaba un barbat, ce pare abia sa fi coborat acum din masina sa. Era la fel ca ceilalti, imbracat la un costum care probabil era de firma si parea sa aiba mai mult de 25 de ani, dar cu toate astea erau un barbat foarte atrăgător si parea sa-si ascunda bine varsta.

- Am iesit putin la aer.. Dar dumneavoastra, nu credeti ca ati ajuns cam tarziu la petrecere? il ironizez eu, iar acesta rade usor apoi isi baga mainile in buzunarele pantalonilor sai.

- Am fost si mai devreme, numai ca a intervenit ceva si a trebuit sa plec. Spune acesta usor si-mi zambeste sarmant.

- Tremuri! Ti-e frig? Ma intreaba acesta in timp ce-si scarpina barbia si ma priveste atent.

- E atat de evident? Rad eu si-mi dau ochii peste cap. Super realizare, nu e ca si cum as fi in rochia asta al naibii de subtire, iar afara sunt mai putin de 15 grade imi spun eu gand.

- Sincer sa fiu, cam da! Spune si rade usor.

- Mai sa fie, cata senceritate! Spun sarcastic si-mi dau capul pe spate razand usor.

- Intra inauntru! Altfel nu mai ajungem la situatia in care eu iti dau sacoul meu, iar tu il refuzi! Spune el cu acelasi zambet.

- Noi tocmai plecam! Aud vocea taioasa a lui Mark, in departare, undeva in spatele meu.

- Mark, nu-i frumos sa te lasi atat asteptat! Stii tu, de obicei noi asteptam femeile, nu ele pe noi! Se adreseaza barbatul catre Mark, iar acesta se incrunta usor.

- Maximillian, nu-i frumos sa te dai la o domnisoara atunci cand stii ca este A MEA! Spune Mark pe un ton batjocoritor, iar eu ma incrunt. Cum adica a lui? Nu apartin nimanui si mai ales nu lui.