2012. Pare un simplu an. Acum, ma gândesc cu ușurință la acea perioada. Dar hai sa ne întoarcem atunci si sa va spun povestea mea.
Totul a început in iunie. Soare, căldură, se anunța vara perfecta. Eram o simpla copila cum ar spune unii, nimic iesit din comun, nimic deosebit. O fata cu par negru, nu foarte lung si niște ochi căprui ce fac pariu ca te puteau hipnotiza. Exact ca si ai lui. El. El este Andrei. Insa doar eu îmi permiteam să-i spun așa. Pentru restul el este Mafia. La început, mi s-a părut un simplu băiat șmecheraș, de cartier, ca sa folosesc niste argouri. Era genul de băiat care învârtea fetele pe degete, dar si drogurile si multe alte chestii ilegale
Relația mea cu el, daca pot spune așa, a început in ultima zi de școală. Pentru mine, nu pentru el. Școală si Andrei nu puteau fi puse in aceeași propoziție.
Ne-am întâlnit in apropiere de blocul lui. Nu era nimic intenționat sau planificat, insa acela era locul de întâlnire nu doar al nostru, ci si al prietenilor noștri comuni." Cristina,nu? Te faci din zi in zi mai frumoasa" roșesc la cuvintele lui, dar nu uit cu cine vorbesc. Ma păstrez ferma:
"Mulțumesc," i-am răspuns cu un aer superior"dar nu cred ca ne-am văzut zilnic ca să poți remarca asta". M-am bătut pe umar mintal pentru replică mea. Nu oricine reușea sa-l "înțepe".
"Cam artagoasa" raspunde incruntandu-se. "Mai vorbim noi" spune si se întoarce, menținând contactul vizual.
De ce am sentimente atât de necunoscute când ma privește in ochi?
