The red moon( Luna rosie)

Prizonier

Stiam ca asta imi era sfarsitul, dar nu-mi era frica, cum putea sa-mi fie, doar sunt vampir.

Linistea este intrerupta de vocea lui groasa si ragusita.

"De cand ai plecat."

Deci era clar, a vazut-o si pe Amy, acum fratele meu reprezenta un pericol pentru Amy, ceea ce il facea dusmanul meu.

"Deci sti de ea?" Intreb doar pentru a fi sigur de situtie.

"Da.., dar nu ea este problema majora"

"Si in legatura cu problema majora..... ce vei face?"

Se uita la mine ranjind aratandu-si coltii care probabil au iesit din cauza mirosului de sange.

"Ahh, fratiorul meu, dar oare nu sti tu caci imi doresc tronul mai mult decat orice!?"

"Asta stiu."

"Mergem, stimate print?" Intreaba sarcastic, apoi face o reveranta indicand cu mana stanga directia de mers.

Am mers cu el fara sa zic nimic. O data ajunsi palat am intrat amandoi in sala mare a tronului intampinandu-l pe rege cu o plecaciune usoara.

Pe mijlocul sali era intins un covor rosu care urca doua trepte pana la tronul regelui, in fata tronului pe de o parte si de alta doua suporturi din aur pline cu flori curgatore care aproape atingeau podeaua.

Ferestrele mari erau inconjurate cu un sirag de margele, iar draperiile poleite cu argint, lasa lumina soarelui sa patrunda din plin in sala, luminand fata mamei mele, putandu-se citi pe fata ei ingrijorarea.

Era imbracata cu o rochie lunga pana in pamant in valuri, un brâu lat ii strangea mijlocul, umerii lasati goi erau acoperiti de parul negru care cadea in bucle mari, pana aproape de talie. Coroana pe care o purata o punea intr-o postura puternica.

Langa ea statea regele imbracat intr-un costum negru, la maneci si la guler avea cusut cu fir de aur modele de trandafiri. La buzunarul drept al socoului avea inscriptionat cuvantul 'rege' inconjurat de cinci stele, aceea 'stigma', sa-i zic asa, o purtau toti cei nobili toti cei care fac parte din familia regala.

Nu era greu sa-mi dau seama ca tata deja stia totul, fata lui spunea totul. Statea incruntat si stranagea din dinti, am observat asta datorita maxilarului care era incordat la maxim.

Era gata sa-mi sara la gat si sa-mi i-a viata, dar n-a facut-o. A respirat adanc si a intrebat calm.

"E adevarat?"

Imi ridic capul din podea si il privesc, lasandu-mi buzele,doar sa se intredeschida.

"Te-am intrebat ceva prinţe, e adevarat?"

Ma uit la Mike care inca avea un surâs pe buze, de parca ar fi fost un vis devenit realitate, stiam ca ma uraste, dar nu credeam ca moartea mea l-ar fi bucurat atat de mult.

Gandurile mi-au fost intrerupte de strigatul puternic al tatalui meu care isi pierdea rabdarea pe secunda ce trece.

"Am spus... e adevarat?"

Imi era frica sa-i raspund, dar trebuia sa o fac. Privesc demn, inainte si spun destul de clar pentru a ma asigura ca nu ma mai intreaba inca o data.

"Da tata."

Dupa asta, mama a cazut usor pe tronul din spatele ei si si-a prins fata intre maini, respirand destul de greu.

"Mama, esti bine?"

Am vrut sa ma apropi de ea, sa o consolez pentru ce va urma, dar am fost intampinat de o forta puternica, care ma aruncat aproape de usa de la intrare, cazand cu toata puterea pe gresia tare, crapand o parte din ea.

Incerc sa ma ridic de jos, dar sunt intampinat de un picior care ma loveste in abdomen si ma trimite intr-unul din geamuri, dupa care pic ca un fluture neajutorat pentu ca mai apoi sa fiu ridicat brusc de la podea de cele doua maini puternice ale tatalui meu, nemaiputand sa ating pamantul cu picioarele.

"Luati-l din fata mea, intemitati-l si sa nu iasa pana nu dau eu ordine."

Doi gardieni, protectori ai palatului de altfel, se apropie sa ma conduca in locul care-mi va fi camera pentru cat timp voi trai, probabil 3 zile.

O privesc pe mama care acum statea pe gresia rece plangand si fratele meu consoland-o.

"Tata, te rog, pot sa explic." Reusesc sa spun rar printe gemete usoare si o respiratie greoaie.

Daa, eram vampir, dar loviturile lui intotdeauna ma dureau groaznic, acum insa erau mai dureroase ca niciodata

"Duceti-l unde ii e locul."

Am iesit impreuna cu gardienii din sala, iar dupa multe holuri am intrat intr-o camera dupa care am coborant niste scari. Ajunsi in inchisoarea palatului mi se prezinta camera unde voi locui pentru o perioada.

"Intra, te rog."

Ii urmez ordinele apoi ma asez pe patul aproape rupt din temelii.

"Imi pare rau, printe Jason." Imi spune unul dintre gardieni dupa face o placaciune si pleaca.

Camera era inconjurata de fire electrice de mare tensiune, iar daca le-as fi atins m-ar lasa inconstient cel putin o zi.

Eram aici, inchis in propria inchisoare, asteptandu-mi condamnarea la moarte.

Timp de 3 zile nu a venit nimeni. Puterile incepeau sa-mi slabeasca, nu bausem nimic.

In urmatoarele zile au venit pe rand la mine, mai intai mama, care a adus cu ea un bol cu sange de caprioara.A plans tot timpul cat a stat acolo. Apoi fratele meu, care devenia din ce in ce mai ironic pe zi ce trecea.

Tata insa, nu a venit niciodata.