Trandafirul Diavolului-Iubire Infernala

Incearca sa ma opresti!

-Te dai usor de gol, stiai asta? Imi zise, sorbind din expresso-ul pe care il comandase.

Ne-am oprit la o cafenea din apropiere intre timp...Nu scosesem un cuvant pe drum, tot gandindu-ma la ceea ce vorbisem cu Logan.

Oare orgoliul ma impiedica sa vad ce simt de fapt pentru el...?

Da, clar, o luasem pe aratura. Imi reaminteam de fiecare data ca este diavolul...dar imi venea asa...asa de greu sa inteleg. Nu arata si nici nu se comporta asa cum imi imaginasem ca se comporta diavolul. Era grijuliu cu mine...si poate ca ma scotea din sarite, dar...imi cam placea, era o provocare.

Nu, nu . Trebuia sa mentin distanta. Fara implicari emotionale, Ever! Fara implicari emotionale!

-Ma dau de gol? In ce sens?

-Mmhmm. In toate sensurile. Imi dai de inteles ca incepi sa simti ceva pentru mine, ceea ce nu ma surprinde, asa si voiam. Si ti-am spus ca atunci cand vreau ceva, il obtin.

-Totusi, de ce ai vrea sa ma faci sa simt ceva pentru tine? Ca sa imi demonstrezi mie ca esti atotputernic? Ca sa iti demonstrezi tie ca inca mai poti cuceri o femeie? Sau poate motivul ete altul...?

Logan marai, dar marai cumva satisfacut...

-Incepi sa inveti de la mine, nu Eve? Iti place sa detii controlul.

-Asta ar putea fi unicul lucru pe care il avem in comun...

-Aaah, ai fi surprinsa sa afli cate sunt...Ai fi cu adevarat surprinsa! Zise oftand.

-Ma indoiesc...

-Vezi, asta e marele tau defect, Ever, zise gesticuland. Te indoiesti prea des. Judeci totul mult prea repede.

-Hai nu zau? Numeste o data cand m-am inselat!

-Te-ai indoit ca supranaturalul exista si ...ti-am demonstrat ca exista. Te-ai indoit ca pot obtine ce vreau...si te-ai indoit ca te pot face sa ma iubesti, lucruri pe care...

-Nu mi le-ai demonstrat inca! L-am intrerupt.

Rase in barba.

-Imi place ca esti de acord cu mine. Nu ti le-am demonstrat INCA. Asta denota din nou ca am avut dreptate si ca admiti intr-adevar ca vei fi a mea.

-Nu sunt un obiect, nimeni nu ma poseda. Sunt propria mea persoana. Nici parintilor nu le permiteam sa imi spuna ca sunt a lor. Ti-e clar?

-Clar...ca si albastrul ochilor tai, Eve...zise, etaland iar acel zambet carismatic, invartind lingurita in ceasca de cafea.

Mi-am dat ochii pete cap.

-Chiar urasc lingusitorii...am mormait.

Douazeci de minute mai tarziu...

-Ever?

-Mm?

-Vrei sa te duc acasa?

-Ma descurc si singura...

-Stiu ca poti...O, tocmai ce mi-am dat seama ca nu ti-am indeplinit pana acum nicio dorinta...pe care sa mi-o fi cerut direct, normal...

-Cum adica?

-Nimic, nimic...doar cere-mi ceva, orice vrei.

-Orice?

-Da, raspunse, invartind pe degete o moneda.

-Vreau sa ma lasi singura niste timp. Poti sa ma duci acasa, dar vreau sa fiu singura. Te rog!

Logan ofta si isi acoperi gura cu palma, apoi isi freca barbia si maxilarul intre degetul mare si aratator.