-Aera,ești sigură ca vrei să pleci singură acasă?
-Da,Wooshin... Nu mai sunt un copil. I-am zâmbit și mi-am deschis umbrela
-Dar,plouă și e întuneric..
-Oppa,stai liniștit, casa mea nu e departe I-am atins umărul și m-am îndepărtat de el în timp ce îi faceam cu mâna.
Eu sunt Aera,am 22 de ani și sunt o actriță în devenire. Chiar îmi doresc să fiu actriță și să fiu apreciată de oameni,dar până atunci,mai am un an. Am un frate mai mare,Jongin sau Kai, cum îi spun prietenii. Am o familie super. Nu îmi pot dori altceva. Dar să trecem peste prezentare.
Mergeam încet auzind picăturile de ploaie izbindu-se de umbrelă. În față mea erau câțiva băieți care se certau, așa ca am grăbit pasul încercând să îi ocolesc.
X:-Mai,mai , mai...Actriță la orizont.
X:-Ce frumoasă ești. Încercând sa puna mâna pe mine.
A:- Ia mâna!
X:- O , este și rea. Bun,uite cum facem. Tu taci, noi te lăsăm în pace. Doar lasa-ne să ne facem treaba.
A:-C-ce? Ce treabă?
X:-Asta... A încercat să mă dezbrace dar eu am țipat
Băiatul acela s-a apropiat de mine cu un cuțit iar eu mi-am pus mâinile la față. Vroiam să îi văd față, dar toți purtau măști. Când am simțit cuțitul aproape ,un băiat a venit și i-am dat un pumn, apoi , s-a bătut cu toti.
X:-Hei,Hai sus. Mi-a întins mâna iar eu m-am ridicat
Nu puteam să îi văd față din cauza măștii , dar avea ochii maronii, iar părul negru.
A:-Multumesc mult! Nu știu ce mă faceam fără tine. Poți sa imi spui cum te cheamă?
X:-Îmi pare rău,nu pot... Umm, nu e bine să afli. Ti-au făcut ceva?
A:-Nu,nu.. Dar de ce nu îmi spui?
X:-Aș vrea, chiar aș vrea , dar nu am voie. Acum fugi acasă. E mai bine pentru tine să nu ști nimic. A fugit după ce m-a luat în brațe
A:-S-stai!! Până am reușit să îl strig, deja a plecat.
De ce nu vroia să îmi spună cine e? Și de ce m-a salvat?.. Gândurile astea mi-au umblat prin minte până am ajuns acasă.
A:- Am ajuns!!
K:-Aera! Cum a fost?
A:-Oppa!Super. Dar.. Um..tata și Mama?
K:-Ah,sunt la cina lor aniversară.
A:-Ah,ok.vino aici. Deci trebuie să îți spun ceva.
K:-Ok.. Spune.
A:-În drum spre casă, câțiva băieți au încercat să mă violeze... Dar un băiat, m-a salvat...
K:-Poftim? Și de ce nu ești tristă,sau ceva?
A:- Nu sunt, pentru ca el era acolo.. Fără el nu mai ajungeam acasă.
K:-Cum arăta?
A:-Uh, avea părul negru și ochii căprui ,un maroniu închis. Și avea degetele subțiri, mai frumoase ca ale mele. I-am arătat mâinile zambind.
K:-Și, ti-a zis numele lui?
A:-Asta e chestia...nu mi-a zis.... A spus ca el vrea, dar nu are voie. Vreau să știu cine e
K:-Nu îl mai căuta! El e-era doar un om pe strada. Nu e ca și cum ar fi altcineva...tremura
A:-Oppa! De ce spui asta?
K:-Aish! Eu sunt mai mare, trebuie să te protejez, și îți spun să nu mai faci asta.
A:-Oppa!! De ce ești rău?
K:-Nu sunt rău! Du-te și mănâncă.
M-am ridicat și am mâncat apoi m-a dus în camera mea. Cine poate fi băiatul ăla? Trebuie să fie ceva la mijloc...
Cine credeți ca este? Sper ca va place! Paa!
