Never Ever//EXO fan-fiction

Capitolul 6

Mergeam lent,vantul verii mangaindu-ne pielea,iar mirosul de flori era nelipsit. Ne plimbam amandoi pe strada,tinandu-l de mana fiind mai fericita ca oricand. El imi facea bine,simpla sa prezenta ma incanta incat eram cea mai fericita persoana. Ma uit la el,nevazandu-i chipul clar,dorind sa il admir. Dar nu reusesc. Ma opresc,acesta inca tragandu-ma dupa el,neuitandu-se la mine si privind inainte. Ma ingrijorez putin din pricina comportamentului sau,dar trec cu vederea. Tocmai cand incercam sa il imbratisez,un sunet ascutit m-a impietrit.
-Jullie!!este tot ce mai reusesc sa aud

Deschid ochii impacientata,dar ma linistesc cand o vad pe mama langa mine. Totul a fost un cosmar,unul ce parea foarte real,dandu-mi fiori doar gandindu-ma la acesta. Dar...de ce fata lui Baekhyun nu era vizibila? Si ce a fost cu acel zgomot. Tot felul de intrebari ma acapareaza,incercand sa le sterg. Arunc o privire la mama,ce inca doarme. Ma bucur atat de mult ca am reusit sa o vad,dar situatia ce ne-a adus impreuna ma intristeaza din nou
Mi-as fi dorit sa fi fost toti trei,sa ne putem imbratisa si sa dormim impreuna,asa cum faceam pe vremea cand aveam 7-8 ani. Ma ridic incet din pat,incercand sa nu o trezesc pe mama si triumfand. In toti acesti 19 ani de viata este prima oara cand nu o trezesc in timp ce vreau sa parasesc patul. O invelesc mai bine cu cearceafurile si dau de fete,ce dorm imprastiate prin camera. Trebuie sa fi fost extenuate. Imi iau telefonul de pe birou,aducandu-mi aminte de Baekhyun. Verific ceasul,ce indica ora 9,insemnand ca ii pot trimite un mesaj. Dupa ce am primit confirmarea de trimitere,m-am dus in bucatarie,asezandu-ma la masa, ingandurata.
Gandul mi-a zburat la tata,incercand sa realizez unde ar putea fi si cine ar dori sa rapeasca un om atat de minunat.
Seolhyun intra in bucatarie,urmata de celelalte fete si mama,denotand faptul ca este deja ora 10. Am mancat impreuna printre rasete si glume,mama indragindu-mi colegele,dar mai ales pe Taeyeon ce este atat de dulce dupa spusele ei.
Telefonul meu ma face sa tresar,dar si sa ma bucur simultan deoarece Baekhyun mi-a raspuns la mesaj,spunandu-mi ca vom cerceta zona indicata de mesajul primit de la rapitor dupa ora 12.
Ii spun mamei despre cele intamplate,dar cand ajung la Baekhyun aceasta impietreste. Ea este cea care mi-a povestit despre cum am cazut si am avut o perioada de retineri,ea fiind nevoita sa imi aminteasca de persoanele din viata mea doar cu numele,printre acestea fiind si Baek,deoarece doctorul i-a spus ca subconstientul meu trebuie sa faca progrese si sa isi aduca aminte singur toata viata mea dinainte de a avea accidentul si de importanta persoanelor din ea. Dar acum pare a fi foarte surpinsa,auzindu-i numele.
I-am povestit ca el este detectivul ce ma ajuta sa il gasesc pe tata,linistindu-se auzind acest lucru. Atitudinea sa ma pune pe ganduri,dar las si acest lucru sa se strecoare,punand accent pe investigatia ce va decurge.
Dupa masa,ma contrazic cu fetele in legatura cu tinuta mea de astazi,avad diverse obiectii despre aceasta. Un ciocanit in usa ne provoaca sa tacem simultan. Ma duc pe hol pentru a raspunde,dar o vad pe mama in fata usii privindu-l pe detectivul meu.
Aceasta il priveste tacuta,fara a spune nimic.
-Mama,el este domnul Byun,cel ce ne ajuta sa il gasim pe tata.ii spun,punandu-i o mana pe umar si privind-o zambind,aceasta ramanand cu privirea fixata pe Baek
-Jullie,ia-o cu fetele inainte! Trebuie sa discut putin cu mama ta.
Il privesc confuza pe Baekhyun,dar il ascult si le chem pe fete sa ma urmeze.

Baekhyun's POV
Jullie ma asculta fara a imi reprosa ceva,ceea ce ma incanta si uimeste in aceelasi timp deoarece este o fire curioasa,dar banuiesc ca ma va intreba in detaliu ceea ce am vorbit cu mama ei.
-Nu ne-a mai vazut de mult timp,doamna! Pot spune ca mi-ati lipsit intens.
Sparg linistea dupa ce fetele parasesc casa,oferindu-i un zambet la final,Ga Young avand in continuare o privire neutra.
-Poti sa imi spui ce incerci sa faci,Baekhyun? De ce nu vrei sa o lasi in pace pe Jullie?imi reproseaza,incordandu-se si emancipandu-si dragostea protectoare de mama. Ce dragut!
-Din cate stiu eu,Jullie este cea care a venit la mine,iar eu bineinteles ca nu am putut refuza-o.
Fac o pauza,clatinandu-mi capul apoi continuand:
-Cum ati reusit sa remediati situatia? Ce i-ati spus?
-Numai minciuni!imi raspunde aceasta rapid,numai din vina ta pentru ca ai fost o pacoste! Nu te-ai putut abtine! Ce a fost in capul tau cand ai facut asa ceva? Nu te-ai gandit cat va suferi Jullie? Sau cat ar fi suferit,pentru ca,multumita mie,ti-am salvat pielea de ea!
-Va sunt foarte recunoscator,doamna! Multumesc ca nu i-ati spus nimic in legatura cu Seung-Ho! Si multumesc ca ti facut-o sa creada altceva despre mine!oftez,gandindu-ma la egocentricul de mine,totul ramane in mainile mele! Inclusiv trecutul,cat si prezentul fiicei dvs sunt in mainile mele! Si nu stiti cat de prost ma simt pentru asta!las capul in jos la ultima fraza,facand o plecaciune si luandu-mi ,,la revedere" deoarece nu mai suportan durerea si mahnia ce le simteam.

Un monstru. Cuvantul perfect ce ma defineste!

Ies pe poarta dand de frumosul sau zambet inocent ce ma incalzeste si ma face sa ma simt un om mai bun. Ii zambesc inapoi fetei ce mi-a schimbat radical viata,schimband-o si eu pe a ei,doar ca...in rau.