I love you, mom!

Te iubesc

08.03.2016

Mama

Un cuvânt simplu compus din 4 sunete și 4 litere. 2 silabe pe care, noi, copii, le spunem încă de la începutul vieții noastre. Mama este persoana cea mai importantă din viața noastră. În ea ne găsim refugiul. Ea este persoana care se bucură odată cu noi. Persoana care suferă odată cu noi. Cea care se îmbolnăvește odată cu noi. Persoana care s-ar sacrifica pentru noi în orice moment pentru noi. Persoana care se roagă pentru noi. Persoana care ne sprijină.

Două mâini plăpânde, uneorii bătătorite, alteori aspre de la vasele spălate cu o seară în urmă. Acele măini ce ne mângâie noaptea înainte de culcare, care ne gâdilă până când rămânem fără suflare, care ne îngrijesc rănile. Acele mâini sunt atât de importante și sunt ale mamai tale.

Buzele ei care ne sărută înainte de culcare și care ne șoptesc mereu cuvinte de alint. Buzele care se deschid extrem de tare atunci când suntem certați.

Da, mamă sunt ale tale. Ăsta probabil că ar fi trebuit să ți-l citesc cu voce tare, dar din păcate nu este posibil. Poate că ar fi trebuit să îl scriu mai devreme, dar nu am făcut-o. Nu ți-l pot spune la telefon. La telefon nu îți pot vedea ochii. Nu îți pot citi pe skipe în timp ce stau în fața unui monitor, pentru că nu îmi vei simții apropierea. Cred că aceste cuvinte o vor face. Citind asta probabil mă vei simții. Sper să mă simți.

Sunt doar un suflet de copil pierdut printre umbre ale groazei. La un moment dat a trebuit să mă abandonezi, nu ai mai putut fi scutul meu. Nu ai mai putut să mă aperi.Am greșit în unele privințe, recunosc, dar cu fiecare secundă pe care o petrecem împreună, încerc să mă revanșez pentru păcatele din trecut. Se spune că niciodată nu e prea târziu. Încerc să mă căiesc pentru greșeala capitală pe care am făcut-o. Te-am abandonat. Și m-am abandonat. Mi-am găsit fericirea în alții, confundând iubirea maternă cu o iubire de doi bani. De ce m-am lăsat păcălită? Dar cum spuneam niciodată nu e prea târziu. Presupun că ăsta ar trebui să fie târziul meu, nu? Ar trebui să fie momentul în care eu conștientizez drogul cu care m-au amețit alții. M-au tras în mreja lor și m-au lăsat acolo să putrezesc. Asta până m-ai regăsit. Până când m-am regăsit. Am greșit, și știu că sunt mulți cărora nu le place să recunoască și care nu vor să o recunoască pentru că au un orgoliu mult prea mare. Ei bine, eu nu îl am și recunosc că AM GREȘIT.

Îmi pare rău...

Știu, cuvintele mele nu valorează nimic. Dar pot să încerc. Pot să încerc să îmi primesc iertarea. Știu că tu probabil m-ai iertat pentru că ești o mamă și ea mereu își va ierta copilul, dar vreau să știi că îmi pare rău și mai conștientizez faptul că o scuză nu poate repara trecutul, deși uneori aș vrea să îmi construiesc o mașină a timpului și să spun: „Ce ar fi fost dacă..."

Vreau să îți mulțumesc pentru lucrurile bune pe care le-ai adus în viața mea. Pentru oamenii buni pe care m-ai făcut să îi întâlnesc. Pentru bunătatea pe care mi-ai oferit-o. Pentru diminețile în care ne duceai la grădiniță pe primele 2 melodii ale CD-ului Alexandrei Stratan, chiar dacă tu întârziai la serviciu. Pentru toate momentele în care mi-ai fost alături atunci când simțeam că o să cad. Mulțumesc că m-ai ridicat la suprafață și că nu mai lăsat să cad în valuri de frică, nebunie și suferință. Mulțumesc că ai fost acolo când aproape am trezit un întreg spital când mi s-a pus o branulă. Mulțumesc că ai venit să ai grijă de mine la spital chiar dacă nu te mai sunasem de un an întreg; că ai fost acolo chiar dacă eu am fost o nesimțită. Pentru mometele în care te sunam la ore mult prea matinale ca să îți spun că mă doare burta în tabără. Pentru nopțile nedormite. Pentru momentele în care îți spuneam că nu mai pot să mai fac teste pentru evaluarea națională și că nu cred că o să trec vreodată de așa ceva, dar tu ai fost acolo mereu cu o vorbă bună și cu un mesaj încurajator care de fiecare dată mă făcea să mă ridic la suprafață. Pentru că m-ai salvat de fiecare dată. Pentru că de fiecare dată mi-ai dat posibilitatea de a alege singură. Că mi-ai oferit independență. Pentru că mereu mă cicălești cu telefoanele când sunt sigură pe străzile Sibiului sau ale Tulcii sau al orcăriu alt oraș din lumea asta.

Îți mulțumesc că exiști.