Iubirea Cursei // Wattys2018//

Capitolul 22

Acum suntem toți în avion ,de data asta suntem toți . A fost cea mai frumoasa vacanta a mea ,cam scurta dar merge și asa . Acum băieții dorm de fapt singurele care nu dormim sunt eu și Aless. M-am uitat câteva secunde la ea și am observat ca și ea este blocata in gânduri asa ca nu am început o discuție . Am și eu gândurile mele si vreau și le clarific singura . Toate gândurile mele au legătură cu Dylan. Dylan se învârte prin capul meu ,nu credeam ca asa ceva poate sa mi se întâmple mie . Mie ,persoana rece ,aroganta ,insensibila , căreia nu ii pasa de nimeni ,sa ajung sa îmi pese mai mult de el decât de mine. Nu mi-ar pasa dacă eu o sa primesc un glonț în cap ,m-ar durea dar mai mult m-ar durea sa îl vad pe el cum încasează un glonț în cap ,sa-l vad cum se chinuie sa trăiască ,sa-l vad cum suferă , cum se chinuie sa nu arate ce-l doare numai ca sa nu ma vada pe mine cum plâng . Am spus ca voi devenii mai optimista dar nu pot . Gândul ca îl pot pierde este mai puternic decât orice . Acum Dylan face parte din mine ,face parte din viata mea ,din tot ,din tot ce este al meu . Acum am reușit sa ma atașez și de altcineva în afara se familie și de prietenele mele. Eu nu ma atașez ușor ,din contra la mine este foarte greu ,chestia asta cu atașarea . La Dylan a fost diferit ,a fost de parca îl știam de o viata .
Acum știu ,știu ca nu vreau sa îl îndepărtez ,nu vreau sa-l pierd ,vreau sa-l am lângă mine ,sa zâmbesc cu el ,sa rad cu el și de el ,sa ma facă şi uit de lumea asta rea ,sa-l fac sa fie fericit ,sa ne purtam de grija unul altuia . Nu știu dacă am ales bine ,nu știu dacă am fost prea egoista ,nu știu dacă el o sa ma facă sa sufăr ,nu știu ce va urma dar ce știu sigur este ca el însemna totul ,absolut totul pentru mine . Poate el o sa ma facă sa nu îmi mai fie frica ,pana la urma m-a făcut sa intru în apa ,în larg....

-Am ajuns...vocea Alessiei ma face sa revin cu picioarele pe pământ . Îmi dau seama din vocea ei ca ,ea are ceva ...
-Aless?!o intreb cu jumătate de gura ...
-Da?! Da, Emm...nici măcar nu ma privește ,sta și se uita pe geam ...
-Aless ,tu ai ceva . Ce ai pățit ?în sfârșit își întoarce capul spre mine . Nu pot sa cred ...plânge .... Aless ,ce ti-a facut Edan ?
-Nimic ....adică ... Emm, tu știai ?ma întreabă privind în podea ....
-Ce ,ce sa știu ?acum sunt băgată în ceata,nu înțeleg ce vrea sa spună ...
-Cum vom ateriza,Edan se va urca în alt avion și va pleca la New York.și gata ,acum a început sa plângă mai rău ....
-Se va întoarce repede ,nu-ți face griji . De ce se duce la New York ?fratele meu a stat o perioada în New York dar s-a întors cand a fost problema cu mine....
-Emma,o sa stea acolo o luna ,o luna întreaga . Pleacă pentru ca are afaceri ... Sa le ia dracu' de afaceri !
Nu mai apuc sa spun ceva pentru ca Aless pleacă . Nu vreau sa sufere ...pana la urma el se va întoarce dar nu știm ce se va întâmpla pana atunci ....

Acum suntem în aeroport și fiecare are o urma de tristețe ,pe fata . Aless este cea mai trista ,nu a zâmbit absolut deloc dar a stat numai lângă Edan . O sa îmi fie foarte dor de el dar dacă as plânge și eu ....
-Emma ,vine cu mine .le spune Dylan celorlalți .
Înainte sa urcam în mașini ,alerg spre Edan și ii sar în brate . Nu am mai putut sa ma stăpânesc și m-a apucat plânsul . M-am prăbușit în momentul ,în care i-am dat drumul din îmbrățișare. Nu pot suporta sa-l vad departe de mine . Vreau sa-l știu aproape . Edan încearca sa ma ridice dar nu prea are șanse ,eu ma împotrivesc.
-Te iubesc,prințeso !
-Te iubesc , frate ! Sa.....sa te ....te întorci repede ! Ma pupa pe frunte și se urca în avionul familie mele și a plecat ....
Dylan vede ca nu vreau sa ma ridic asa ca ma ia el în brate și ma pune în mașina sa , ma pune pe scaunul din dreapta soferului și imi prinde și centura . Eu nu fac altceva decât sa plâng și plâng în continuare ...
După ce masina pornește Dylan îmi atinge piciorul ...
-Iubito ,se va întoarce . Nu mai plange ...și dacă vrei poți sa te duci sa-l vezi ....am reușit sa-l întristez și pe el ...
-Iartă-mă.....de abia am putut sa spun ...
-De ce ,de ce sa te iert ?
-Pentru ca te-am întristat . Dylan , îl iubesc pe Edan enorm ,îmi este greu sa nu-l știu lângă mine ....
-Emm ...si dacă plângi ce o sa rezolvi ?se vede ca ii pasa de mine ,se vede ca însemn ceva pentru el...
-Nu rezolv nimic dar ma descarc . Apropo nu ma duci unde știi tu ca stau ...
-De unde știi?întreabă puțin uimit ..
Acum nu mai plâng ,mai mi-am revenit ,încă sunt devastata dar măcar îi mai am pe bunicul și pe Dylan .
-Mia ,era logic ca îmi va spune .spun arătând cu degetul spre el....
-Ce o sa ii fac eu ei ....
-Ma rog ....vezi ca acum este Derek pe lângă ea. începem amândoi sa râdem
-Si unde îmi duc prințesa ? Sa o duc la castelul printului ?am început sa rad dar după ce am conștientizat ce a spus m-am oprit brusc .
-Nuuuu!!! Ma duci la castelul meu ...
-Bine ! Prințesa s-a transformat din nou în leoaica .