Poveștile cu final fericit nu există în viața reală, sunt doar niște basme, cele adevărate au doar finaluri dramatice.
Alex deși își găsește prințul pe cal alb, întâmpină multe obstacole ce îi pun în pericol atât relația cât și viața.
Cum se va sf...
Un zgomot, venit din spatele ușii, îmi distrage atenția. Asta e ciudat! Mama vine rar la mine la ușă, iar John nici atât.
Las poza pe pat și mă ridic îndreptându-mă spre ușă. O deschid și rămân blocată când îl văd pe Zayn cu o cutie de pizza în mână și un zâmbet larg.
-Hei, maimuțo! îmi spune el, eu făcându-i semn să intre.
-Hei, gorilo! Cu ce ocazie pe aici? întreb, îndreptându-ne spre pat pentru a ne așeza.
-Am venit să ne uităm la un film. Am auzit că nu te simțeai prea bi...se oprește brusc când ajunge lângă pat, iar atenția îi cade pe poza cu noi. Nu îmi vine să cred! Încă o ai? întreabă cu o fericire și o încântare de nedrescris.
-Normal! Poza asta îmi aduce aminte de o mulțime de momente frumoase. Tu o mai ai? întreb la rândul meu timid, dar tot odată nerabdătoare să aud răspunsul său.
-Evident că da! O țin pe noptiera de lângă pat. O privesc în fiecare seară înainte să adorm și visez de mult timp momentul când vom fii din nou amândoi...Oops, asta nu trebuia să zic. spune, obrajii lui luând o noanță rozalie, un mic chicot ieșindu-mi, văzându-i reacția. Acum putem să ne uităm la film? întreabă cu un ton de copilaș, încercând să schimbe subiectul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Da, dar presupun că mai ai o pizza. Sper că nu ai uitat că eu nu împart mâncarea cu nimeni. spun eu punându-mi mâinile în șold și privindu-l cu subînțeles.
-Dar eu sunt nimeni pentru tine?
-Ști ce vreau să zic, dar dacă nu există alta...o să trebuiască să-mi dai mai mult mie. spun lăsându-mă bătută.
-Știam eu că încă ți la mine! strigă el, comportându-se ca un copilaș.
-Adică? întreb debusolată.
-Vreau să zic că încă ești dispusă să împarți mâncare cu mine. Nu știu dacă îți amintești, dar eu am fost singurul cu care ți-ai împărțit "prietena" și acum ai fi dispusă din nou să o împarți. Deci, încă însemn ceva pentru tine.
-Niciodată nu am împărțit mâncarea cu tine. Tu ai fost nătărău și mi-ai furat câțiva cartofi. Asta nu înseamnă "împărțit"! Și nici acum nu îmi împart mâncarea cu nimeni. Ști ceva? Ține aia pentru tine...o voi mânca pe a mea. spun ușor nervoasă spre el, auzind ce ia putut trece prin cap.
Eu nu voi împărți niciodată mâncarea. Să fie clar!
Simțeam cu fața mea lua o nuanță roșiatică de la nervi, cu greu mă abțineam să nu explodez.
-Ești atât de drăguță când rosești! spune brunetul, nebăgând în seamă ce am spus, apropindu-se de mine și apucându-mă de obraji.
-Termină odată! zic ușor botoasă, pocnindu-l peste mâini.
