Believe in Dreams!

Capitolul 18- Veste fantastică

Niall povestește:

-Hai Niall, ai promis că nu vei mai refuza nicio ieșire cu băieții. Este sâmbătă. Toată ziua ai stat cu Alex, acum fiind seară, stai și cu noi și vino și tu în oraș. tot insista Louis.

-Bine. cedez eu într-un final, până la urmă trebuie să fie cineva acolo să-i salveze.

Acum că micuța mea s-a pus la nani, eu cu cine voi vorbi toată noaptea? Sau ce voi face?

Mă ridic de pe canapea cu direcția spre baie pentru un duș. Am încercat să mă mișc cât mai repede, știind cum reacționează când așteaptă.

-Gata! strig eu în timp ce mă încalț.

-În sfârșit! spune Liam, ieșind pe ușă, urmat de noi, îndreptându-ne spre mașina lui Harry cu care vom merge în seara asta.

Poate că vă întrebați: "De ce nu merge fiecare cu mașina lui?" sau "Cum avem noi carnete?". Ultima intrebare stiu sigur nu v-ati pus-o.

Păi, noi când mergem în oraș ne place să mergem împreună, doar cu o mașină și așa va fi mai ușor când va trebui să îi duc acasă, deși băieții se trezesc cu niște dureri de cap și spate îngrozitoare, din cauza pozițiilor pe care le au când îi bag în mașină, după ce se îmbată.

Iar în legătură cu carnetele, tatăl celor doi frați fiind polițist și încă unul foarte cunoscut, are și el cunoștințele lui și așa avem toți carnete, dar nu numai asta a făcut tatăl lor, tot el ne scapă sau mai bine zis îi scapă de toate " problemele", băieții făcând uneori treburi ilegale.

Acum poate vă gândiți că sunt niște criminali, dar nu sunt. Ei mai fac din când în când curse de mașini și Louis a avut în trecut o problemă cu drogurile, dar s-a lăsat.

Mai bine trecem peste această descriere, sau ce o fii ea, și să revenim la seara asta.

După ceva minute de mers, conducând Harry, apropo, el a fost cel care a condus-o pe Alex la întâlnire și l-am ales pe el, pentru că, fiind mai tăcut, știam că nu ar spune ceva ce ar putea strica surpriza, am ajuns la destinație.

Se pare că de data asta este un bar, iar spre surprinderea mea nu este foarte multă gălăgie la fel ca în celelalte în care am fost până acum.

-Wow! Voi chiar ați ales un asemenea bar? îi întreb, pregătindu-ne să intrăm.

-Am zis să încercăm ceva diferit. mă lămurește Louis.

Este un bar ma normal, nu ca celelalte în care muzica era dată la maxim și tot felul de adolescenți, cu muzica la un volum mai mic și persoane de toate vârstele, până și bătrânei care sunt adormiți pe canapele și pe jos.

Dar un singur lucru strică tot, acele tipe aproape dezbrăcate. Acum înțeleg alegerea băieților, care se pare că au de gând să petreacă ca de fiecare dată cu asemenea tipe.

E clar! Voi avea o seara "extraordinară". Măcar este un lucru bun că la bar este un bărbat și nu vreo tipă care să-mi strice dispoziția.

Băieții își comandă câte un pahar de tequila și nu mai știu ce și dispar prin mulțime, apropiindu-se cât mai mult de scena pe care dansează niște tipe blonde, ce pot spune că sunt copile fidele ale păpușii Barbie.

Eu prefer să mă așez pe unul din scaunele de la bar, comandându-mi ceva cu cât mai puțin alcool. Știu că sunt într-un bar și e sâmbătă seară, dar cum am mai spus, nu sunt mare fan al alcoolului și nici genu' să stau cu vreo păpușă din alea.

Gândul îmi zboară la îngerașul cu care mi-am petrecut ziua, una dintre cele mai minunate zile.

Acum aș fii regretat amarnic dacă renunțam să mă dau drept acele Anonim. Datorită idei minunate a lui Harry, care m-a șocat cu propunerea sa, nu m-aș fi gândit că un tip ca el poate gândi așa, am putut să-mi exprim sentimentele pentru prima dată, adică până acum nu am mai avut sentimente pentru o fată.