"Candice, trezeste-te scumpo!" Niste voci soptite se auzira facandu-ma sa oftez somnoroasa.
M-am fatait in pat, tragandu-mi o perna peste fata. Cine naiba isi permita sa-mi strice somnul?!
"Candice!" De aceasta data vocea rasunatoare a tatalui meu se auzise mai tare. "Haide, sus, trebuie sa pleci." Imi spuse zguduindu-ma.
Inima parca mi se oprise in loc, iar respiratia mi se taie. Trebuia sa plec.. Astazi era ziua ceea mare, in care eu, Candice Williams, plec definitiv din casa parinteasca. Ar trebui sa fiu fericita? Nu! Ar trebui sa ma prefac fericita si entuziasmata? Nici pe departe!
Am inlaturat perna pufoasa de pe fata, si m-am ridicat in capul oaselor. M-am frecat la ochi cu podul mainii, dupa care am aruncat o privire in jur. Tata statea pe vine, langa pat privindu-ma cu o usoara iritare. Eh.. poate il deranja somnolenta mea matinala.
"Sunt treaza. Acum ma poti lasa sa ma pregatesc? Sti.. astazi te voi face fericit dandu-ti libertatea de a nu mai avea o fiica!" Spun eu ironica facandu-i cu ochiul.
El ofteaza extenuat coborandu-si privirea in pamant.
"Candice.. o sti si tu ca nu vreau sa te dau pe mana domnului Irwin, insa nu am alta alegere." Spune el evitand sa ma priveasca in ochi.
"Mama nu ar fi lasat niciodata sa se intample asta. Iesi!" Am spus pe un ton mai inalt, iar el nu mai spuse nimic si pleca pe usa.
M-am ridicat obosita din pat, indreptandu-ma spre baie. Asta avea sa fie o zi minunata! -simtiti ironia-. Mi-am facut un dus rapit, urmat de rutina matinala, dupa care m-am imbracat intr-o pereche de blugi spalactti cu un tricou negru, simplu. Insa, nu am iesit din camera.
Aveam nevoie sa ma pregatesc psihic pentru ceea ce avea sa urmeze. Cum s-a putut sa se intample aceasta schimbare radicala in viata mea? Cum? De ce? De ce mie? Pana acum, am avut o viata minunata.. acasa - liceu - partjob-ul la cafeneaua din colt - iar apoi din nou acasa. Acum, trebuia sa plec din Los Angeles, in Londra. Desigur, Londra e minunata, si uimitoare dar, eu nu vreau sa merg acolo, mai ales la acel Irwin.
Urma sa fiu vanduta un barbat, cel mai probabil un mosneag, pentru a-i fi menajera. De ce s-a intamplat asta? Simplu; tata a ramas dator cu mii de dolari acelui om, iar alt mod de despagubire nu exista. Eu, eu eram singura metoda. Iar eu desigur ca nu puteam sa ma impotrivesc. Aceasta este decizia tatalui meu, iar eu trebuie sa ma supun. Nu conta suferinta care trebuia sa o indur, contau doar banii. Niste amarate de mii de dolari.
Mama.. Oh, ce dor imi e de ea! Ea nu ar fi permis niciodata ca asta sa se intample. Ea ma iubea. Ma iubea cu adevarat.
Am iesit din camera mea, aruncand o ultima privire incaperii de care, in mod sigur imi va fi dor, dupa care am coborat scariile ajungand in living.
"Esti gata?" Ma intreaba vocea rece a tatei.
Mi-am aruncat ochii peste cap, indreptandu-ma spre iesirea din casa, insa m-am oprit intorcandu-ma spre el cu un zambet bolnav intins pe fata.
"Pregateste-mi inmormantarea!" Am spus facandu-i din nou cu ochiul dupa care am iesit trantind usa in urma mea.
In fata casei ma astepta o limuzina. Pe bune?! O limuzina?!
"Domnisoara Williams, va rog sa intrati. Bagajele sunt deja in port-bagaj." Mi se adreseaza barbatul-matahala care in urma cu cateva seccunde imi incarca bagajele in limuzina.
Imi deschise usa autovehiculului, facandu-mi semn sa intru inauntru. Mi-am dat ochii peste cap, ina o data, intrand inauntru. In cateva secunde limuzina porni, iar cu lacrimi in ochi, mi-am vazut casa facandu-se din ce in ce mai mica pe cat inaintam, intr-un final disparand din raza mea vizuala. Mi-am sters lacrimiile care imi alunecasera deja pe obraji, dupa care m-am intins pe intreaga bancheta din spate, inchizandu-mi ochii.
Asta meritam de ziua mea de 18 ani? Sa fiu obligata sa plec de-acasa? Sa imi traiesc propriul cosmar? Ei bine, daca da, tata face niste cadouri minunate!
***
In aproximativ 10 ore, am ajuns in faimoasa si splendida Londra. O alta limuzina ma astepta la iesirea din aeroport, care avea sa ma duca la locul in care mi-a fost menit sa imi petrec restul vietii. Am dormit aproape pe tot parcursul drumului, deci mi s-a parut scurt timpul petrecut in limuzina si avion. Insa, acum nu puteam inchide un ochi. Si nu din cauza ca nu imi era somn, ci din cauza nelinistei din mine.
Inca nu imi venea sa cred ca ceea ce avea sa se intample era real. O parte din mine, doar spera sa mai existe o cale de scapare, iar alta, spera ca acesta sa fie doar un cosmar nebun al imaginatiei mele bolnave. Nu aveam nici cea mai mica intentie sa raman in locul ala.
Dupa alte cateva ore, am ajuns in fata unei cladiri impresionante de mari. Un conac, as putea spune. Am coborat din limuzina, uitandu-ma uimita prin jur. Mosneagul asta are bani, nu gluma. Cladirea care semana pe un palat, era construita intr-un mod antic, de o culoare cenusie. In jurul ei, era doar gazon verde viu taiat la perfectiune, iar in fata intrarii in palat, era o fantana arteziana in aceelasi stil vechi. Era frumos locul, care parea a fi ascuns de priviriile curiosiilor, intr-o padure.
Un glas dres imi atrase atentia, facandu-ma sa ma intorc. In fata mea statea un barbat masiv, care se indrepta cu pasi apasati spre mine.
"Buna ziua domnisoara Williams." Mi se adreseaza barbatul intr-un mod formal asteptand un raspuns.
Vazand ca nu am de gand sa-i raspund ii scapa o maraitura care incearca sa o acopere cu un tusit fals.
"Va rog sa ma urmati in camera dumneavoastra." Continua el deja incepand sa mearga spre intrarea in conac.
Am mormait niste cuvinte nu prea ortodoxe, dupa care l-am urmat in interiorul cladirii. Brusc, m-am trezit inchisa cu cheia intr-o camera exagerat de mare. La naiba cu tine om-matahala! Sper sa iti rupi gatul pe acele mii de scari pe care le-am urcat!
Am marait frustrata. Cu pasi repezi, m-am indreptat spre geam. Sperante spulberate. Ma aflam la mai bine de 40 de metri inaltime iar fereastra avea grati. Minunat!
"La naiba si cu tine mosorog imputit care ai nevoie de o amarata de servitoare!" Am strigat frustrata.
In secunda urmatoare, usa s-a deschis larg, pe ea intrand un alt barbat. Minunat! Aici exista doar specii masculine?!
"Si tu cine dracu' mai esti? Un alt idiot care ma cara de la o parte in alta?"
A inceput sa chicoteasca.
"Du-te dracu'!" Am spus aratandu-i prea-faimosul deget mijlociu.
A ras iar cu mai multa pofta, iar eu mi-am arcuit o spranceana curioasa.
"Eu, sunt acel mosorog imputit care are nevoie de o amarata de servitoare. Ashton Irwin, incantat!" Imi spune el zambind si facandu-mi cu ochiul.
Gura imi formase un "o" de toata frumusetea, in timp ce inca incercam sa analizez cuvintele spuse de el. Respiratia taiata, inima oprita in loc, palmele transpirate si o viitoare lesinare sunt cuvintele care descriau perfect ceea ce simteam in acel moment.
La naiba! Asta nu e un mosorog imputit cum credeam, e cel mai chipes barbat pe care l-am intalnit vreodata!
CITEȘTI
Call Me Daddy
Fanfiction"Poţi să îmi spui daddy!" "Nu poţi fi serios." All rights reserved 2016 ©JustBlackAndMe
