Poveștile cu final fericit nu există în viața reală, sunt doar niște basme, cele adevărate au doar finaluri dramatice.
Alex deși își găsește prințul pe cal alb, întâmpină multe obstacole ce îi pun în pericol atât relația cât și viața.
Cum se va sf...
-E o dimineață perfectă atâta timp cât ești în brațele mele când mă trezesc.
-Ce siropos esti in dimineata asta. Când am adormit?
-Nu știu. Pe la 00:30. Și ce vrei să facem azi? întreabă, întinzându-se mai bine.
-Avem școală, blondule!
Picioarele noastre se joacă ușor în timp ce una din mâinile lui se mută pe umărul meu. Îmi întorc capul spre el, întâlnindu-i buzele calde imediat.
După câteva minute ne-am dat jos, având în vedere că trebuie să mergem la liceu.
Mă rog, mai mult eu, de Niall a trebuit să trag minute întregi.
M-am întors din baie în cameră și Niall era deja îmbrăcat și a trecut pe lângă mine, încă adormit puțin, intrând în baie, dar nu înainte să îmi plaseze un sărut pe frunte.
Am zâmbit, adorând când Niall face chestii din astea care poate că sunt mici, dar atât de importante pentru mine.
Am coborât în bucătărie, lăsându-l pe Niall să se pregătească, cred că va avea de lucru cu părul său care stă absolut în toate părțile.
-Neața Liam! Poftă bună! spun, zărindu-l la masă.
-Neața șateno! Ești matinală azi.
-Sunt matinală mereu. spun ironică.
-Fie cum spui tu!
-Ce avem la micul dejun?
-Cereale! spune ca și cum nu asta ar mânca în fiecare dimineață.
-O delicatesă! spun, intrând în jocul său ca de fiecare dată.
-Autoservirea este partea cea mai bună! zice, arătând spre pata de lapte de pe masă si cateva cereale ratacite pe intreaga masa, izbucnind amândoi în râs.
Mă așez la masă în fața lui și încep să mănânc cerealele din bolul meu, iar când termin umplu altul și dau să plec.
-Chiar ai chef să mănânci azi! strigă Liam din urma mea.
-Asta e pentru Niall!
Intru în cameră, iar Niall era cu capul pe pernă si invelit.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cum a ajuns acolo? Îl lăsasem să se pregătească. Am un iubit așa de leneș uneori.
-Alex? Mi-ai adus vestea că azi școala este închisă?
-Nu...doar micul dejun.
-Aș vrea să arate micul dejun ca tine, l-aș înfuleca dintr-o înghițitură! încep să râd și mă îndrept spre pat, așezându-mă lângă el, în timp ce se întoarce și se așează mai comod.
