Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 16

DANBI

Nu trebuie să o mai las atât de mult în preajma lor, au prostit-o de tot!

— Danbi?!

Mă întorc spre cel care îmi strigă numele și îl văd pe Rap Monster coborând scările.

— De ce nu stai în pat?!

— O să mă duc, stai liniștită. spune și strănută. Era sa uit să-ți dau asta.

Când termină de coborât scările îmi dă o carte de vizită cu numele lui pe ea.

O studiez câteva secunde înainte să dau glas gândurilor mele.

— Carte de vizită? întreb de parcă nu era clar.

— Da, să o lași acolo. În caz că o să mai fie nevoie. spune și își trage ușor nasul.

— Am înțeles. spun repede. Dacă nu te văd în pat ca să te odihnești când mă întorc ai încurcat-o rău.

Tot ce face Rap Monster e să zâmbească și să dea afirmativ din cap în timp urcă scările.

El chiar crede că glumesc .

Plec din casa minunaților mei vecini și merg spre a mea. Cum am ajuns am mers direct spre camera mea și am intrat în duș, aruncându-mi hainele în coșul de rufe .

După un duș, ce nu a durat mai mult de zece minute, am realizat că nu am haine de schimb.

Genial!

Am ignorat celelalte gânduri care alergau ca nebunele dintr-un capat al minții mele în celălalt și m-am înfășurat cu primul prosop pe care l-am găsit și am ieșit din baie.

Trecând prin fața geamului nu am putut să nu îi observ pe Suga și Jimin ce stateau de vorba cu Rap Monster în camera acestuia.

În ciuda rugăciunilor pe care nu am apucat să le termin, inevitabil, cei trei au pus ochii direct pe mine.

M-am grăbit spre perdelele de lângă geam și le-am tras repede înainte ca prosopul să cadă și cei trei să mă poata vedea în toată splendoarea mea.

Cum am putut să uit de acest detaliu?

Ridic prosopul de pe podea apoi merg spre dulap și îmi aleg hainele după care mă îmbrac repede.

După ce am terminat cu îmbrăcatul am tras perdelele de la geam și am lăsat razele soarelui să-mi lumineze camera ce era întunecată.

Privesc spre geam, iar cei trei nici nu s-au clintit din locurile lor și privirile încă le sunt ațintite pe geamul meu.

Mă încrunt spre măscărici, iar aceștia îmi zâmbesc larg și îmi fac cu mâna în speranța că privirea mea o să se mai îndulcească.

N-au să vadă!

Am simțit furnicături în degete, dar totuși m-am abținut din a deschide geamul și a le spune câteva cuvinte, însă nu cred că aveam timp și de acesta revoltă.

Le-am întors spatele vecinilor mei am ieșit din camera mea grăbindu-mă să cobor scările și să ies din casă.

Soarele era le fel de nemilos ca întotdeauna. 

Merg pe trotuar și mă tot uit după un taxi, iar când în sfârșit văd cum unul se apropie încep să-mi flutur mâna incontrolabil până când acesta oprește lângă mine și lasă geamul în jos.

— Unde vă duc domnișoară?

— În centru, repede. îi spun grăbită taximetristului în timp ce urc pe locul din spate.