Cosmar Devenit Realitate

Capitolul 1

Sunt Alice, am 23 de ani dar aspectul nu are legatura cu varsta...
Am ochi negri, piele foarte alba si parul lung si brunet, inaltime... cam 1,73. Iubesc sa ma machez si asta este pasiunea mea... de fapt imi plac toate artele
Sunt foarte fricoasa si am o groază de temeri (mi e frica de intuneric, nu rezist sa ma uit la filme horror, iar daca nu dorm cu fratele meu mai mare, Andi, am cosmaruri).
Sunt destul de pozitiva si optimista in privinta orcarui aspect ~in afara de uitatul la filme horror~, am si de ce sa fiu pozitiva, de cand m am nascut si pana acum, mi s a oferit dragoste, atentie iar mereu cand imi doream ceva, atat parintii cat si fratele meu au facut tot posibilul sa ma faca fericita. Acum c am mai crescut m am mutat intr o casa intr o zona rezidentiala alaturi de iubitul meu, Stefan ~ e blond cu ochii verzi si piele foarte alba si catifelata,inaltime... 1,90 are 25 de ani, dar nu asta conteaza; are cel mai puternic si mai deosebit caracter iar asta ma face sa ma simt in siguranta, mereu ma protejeaza.Are grija de mine ca de propria mama, ma simt implinita, chiar nu am nevoie de nimic altceva inafara de dragostea lui.
Cand le am spus parintilor ca vreau sa ma mut alaturi de el au fost putin socati ca vreau sa fac pasul asta, dar dupa ce le am explicat cum sta treaba s au impacat cu ideea si chiar m au ajutat in alegerea celei mai bune  case si au contribuit si cu o parte din suma pe care urma sa o platim. La prima vedere casa arata ca orice alta, singurul dezavantaj este ca e singura casa de pe strada si nu avem vecini la care sa apelam in caz de urgenta.
- Cam pustiu, iubire... * spun eu cu frica
-  Nu va mai fi asa... eu vreau sa avem copii cat de curand.
- Nu stiu ce sa zic... mai discutam despre aspectul asta, inca nu cred că sunt pregatita , acum sa despachetam lucrurile * putin ingrijorata si cu glasul tremurand
- Ce s a intamplat, iubire? Esti bine? *ma intreaba el cu o voce blanda
- D..a.. *nu prea sigura
- Spune mi orice ar fi, de acum eu sunt sprijinul tau si vreau sa fii bine.
- Ok... doar ca mi e putin frica de decorul asta... seamana foarte mult cu o casa parasita din filmele horror la care se uita Andi...
- Esti asa de dulce... parca ai fi un coplilas mic si neajutorat *spune el cu un zambet gingas, apoi ma saruta

Dupa cateva saptamani m am acomodat si eu cu locul...
Este 11 AM , primesc mesaj de la mama sa ma intalnesc cu ea in 3 ore la mall.
Il anunt pe Stef si ma pregatesc
- Vrei sa te duc eu pana acolo? *ma intreaba el
- Nu e nevoie, ma descurc, pa iub!
- Pa puiule, sa ai grija de tine! *apoi ma saruta

Ies pe usa si ma indrept catre centru, caci acolo e mall-ul; in drum spre oras mi am dat seama ca nu e chiar asa de rau acolo... e multa vegetatie, e mai liniste si aproape ca ti auzi gandurile.

Dupa ceva timp ma intalnesc in centru cu mama:
- Hey, mama!
- Buna, scumpo! As vrea sa stam putin de vorba... e ceva ce ar trebui sa stii...mi a fost teama sa ti spunem mai demult pentru ca nu consideram ca esti pregatitia...
- Ciudat... dar haide, spune!
- Pai... tu esti...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Heeey unicornilor! M am decis sa scriu o carte in gen... sper sa va placa, voi mai incepe si altele. Nu stiu cat de des voi putea posta, dar voi incerca mai des, sper ca suspansul nu e prea mare :) app: scz daca s au mai strecurat si cateva greseli...