Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 17

M I N

— Danbi, nu pleca așa ! Unnie, stai puțin! degeaba strig după ea pentru că oricum nu o să se întoarcă. Jur că o să înnebunesc așa!

Dau dezaporbator din cap și dupa ce strâmb din buză mă apuc să fac curat. 

— Stai, Min. spune Tae răgușit și se ridică ușor din pat. Curăț eu, e vina mea. era vizibil că picioarele lui nu erau pregătite să se miște de lângă pat.

— Tae, eu zic să stai în pat, curăț eu. spun, dar Tae se încăpățânează și pune mâna pe mop.

— Min, lasă-mă să fac curat după mine. Nu e nevoie să cureți așa ceva. spune Tae cu ochii pe jumatate închiși, iar culoarea feței lui nu îmi inspiră încredere nici cât să-l mai las să stea în picioare.

— Ei, haide, Tae, nu e ca și cum țin prima dată un mop în mână. spun strâmbându-mă ușor la el.

— Ești tu sigură? întreabă râzând ușor și eu îl acompaniez.

— Acum că am glumit te poți întoarce în pat, curăț și vin și eu.

— Vii și tu în pat zici? întreabă ușor amuzat.

— Da, Tae, vin și eu în pat. Ce e așa ciud.-... 

Am stat câteva secunde să analizez întrebarea lui Tae și de asemenea răspunsul meu în timp ce acesta râdea cu gura până la urechi arătându-mi zambetul său pătrățos.

— Kim Taehyung, te anunț că nu ești amuzant!

— Aigoo, ce încet gândești uneori. spune râzând și se așează pe pat.

— Ha, ha, ha. spun ironică în timp ce Tae încearcă să se oprească din râs. Ce am mai râs!

— Stiu, nu? întreabă râzând și mai mult apoi începe să gesticuleze și să-și miște bazinul într-un dans victorios.

— Nu mai dansa! spun încercând să par supărată.

— Nu mă poți opri! spune continuându-și dansul amuzant. 

— Doamne, te faci de râs! spun fiind acum pe jos de la atata râs.

— Atunci dansează și tu cu mine ca să ne face amandoi de râs! spune apoi strănută.

— Bine, bine!

Îl aprob imediat și încep să îi imit mișcările, iar acum amandoi arătam ca și cum eram posedați de un anume spirit al dansului.

Tae se așează în pat, iar mainile sale nu se opresc decât o secundă ca acesta să se sprijine de marginea patului pentru a se aseza cat mai bine. Dupa acea secundă mâinile lui Tae au început din nou să se miște frenetic în timp ce zâmbetul său era persistent.

Râdeam atat de tare încât credeam că o să murim amandoi de la atata râs și voie bună.

Nu ne-am mai distrat de mult atât de bine.

Ușa camerei lui Tae se deschide făcându-ne pe amandoi să ne întoarcem privirile spre ușă pentru a-l vedea pe Namjoon cum gesticulează în timp ce intră pe ușă.

— Bla, bla, bla dacă nu ești în pat p sa vezi tu, bla, bla, bla. spune Namjoon pe un ton foarte subțire, iar când în sfârșit ne observă, se oprește.

— Ce faci? întreb rămânând în același loc, iar Tae la fel.

— O imit pe Danbi, voi? întreabă uitându-se ciudat la noi.

— Dansăm. răspunde Tae și dansează din nou.

— Aha, sigur. spune cu subînțeles.

— Ești așa pervers și nu poți să te abții să faci glume. spun și îmi îngustez privirea. Semeni cu Danbi! spun și îmi strâng buzele într-un loc.