Sacrificiul

Partea1. Același Sânge

Elena:

     — Katherine, ţi-am spus de un milion de ori să nu mai fii încăpăţânată!

         Spune tata şi-l văd lovind-o pe sora mea geamănă cu toată forţa, trântind-o la pământ. Este pentru a treia oară consecutiv de când Kat greşeşte, iar el aplică veşnica-i regulă, bătaia.

    — Tată! spun îngrijorată, intrând în cameră şi ajutând-o să se ridice. Eşti, bine Kat?întreb privind sângele i se prelinge de la buza inferioară, iar pe corp – sunt sigură că – e plină de vânătăi. 

         În timp ce el pleacă furios, trântind uşa în urma lui, eu o aşez cu grijă pe pat şi mă îndrept spre trusa medicală din sertar.

    — Asta nu va înceta niciodată!

         Spune ea, smiorcănindu-se, iar eu îmi rotesc ochii, nervoasă.

    — Ba va înceta, îi răpsund sigură pe mine. Doar să fii şi tu mai cuminte şi înţelegătoare. Nu se mai poate aşa, Katt. Uită-te şi tu ce fel arăţi!

         Replic ştergându-i sângele de pe față, brațe și închieturi, iar ea se încruntă din cauza durerii.

    — E numai vina ei. Dacă nu pleca, atunci el nu se punea să bea şi nici eu nu sufeream atât!

         Spune din nou, iar eu o privesc furioasă.

    — Nu, Katherine. Mama nu are nici o vină. Ştii foarte bine că şi pe ea o lovea!

         Spun nervoasă şi dau să plec, rănită de egoismul de care dă dovadă. Însă îmi agaţă încheietura şi reuşeşte din nou să mă convingă că regretă cele spuse. După ce termin de curăţat rănile vizibile, o pun să se dezbrace, iar ea începe să se încrunte şi să execute ordinul primit. Cu fiecare durere pe care o resimte, o resimt şi eu la rândul meu şi asta nu e deloc bine. M-am mai gândit de multe ori la asta, de aceea de această dată o să mă țin de plan dacă nu vreau să sfârșim amândouă sub ploaia de lovituri ce vine mereu dinspre cel ce prcatic ne-a dat viață.