Noul Coleg

♡Te iubesc♡

El ma privea cu o bucurie in ochi. Se uita la mine cu o privire seriosa si sexy. Si imi spune
-Tu stii?
- Ce sa stiu?
- Ca eu te iubesc
- Da stiu asta acum *si zambesc usor*
Lui Jimin ii suna telefonul. Il suna mama sa.
-Eu trebuie sa plec acum. Imi pare rau
- Nu e nimic. Mai vorbim.
-Bine. Ne vedem pa!
-Pa..
Isi lua jacheta de pe hol si iesi.
Eu urc sus si ma pun in pat si imi iau telefonul. Am vazut ca am un mesaj. Era Jungkook.
¤Hei!
¤Hei!
¤ Ce faci?
¤Bine tu?
¤Si eu. Uite ma gandeam sa iesim sa ne plimbam. Esti de acord?
~Nu puteam sa il refuz dar totusi nu vroiam sa merg~
¤Nu stiu ce sa spun despre asta. Dar totusi am sa vin. Ne vedem in parcul de langa casa mea. E bine?
¤ Perfect!
Peste o ora am iesit afara in parc unde ma astepta Jungkook. Am mers spre el si l-am salutat. Am inceput sa ne plimbam. Si sa mai povestim cateceva.
La un moment dat
-Jungkook, trebuie sa sti ca eu nu ma aflu aici pentru a ma impaca cu tine. Vreau sa sti ca tin la altcineva dar totusi nu pot nega faptul ca inca tin si la tine.
-Si ce ai de gand sa faci?
-Mai bine las timpul sa decida asta.
-Bine cum doresti . Eu oricum te voi astepta.
Si ma lua in brate.
Eu m-am tras inapoi si mi-am luat la revedere si am plecat.

In drum spre casa imi suna telefonul. Era mama mea
-Pe unde umbli?
-Am iesit pana in parcul de langa casa
-Bine.

Am ajuns acasa unde ma astepta mama mea cu mancarea pregatita. Dar eu insa nu aveam pofta de mancare. Am mers sus in camera mea. M-am pus pe pat si am adormit in gandurile mele. Am ajuns in lumea visurilor.

☆Epik High- Born hater☆
~Ai firai tu de alarma~
M-am ridicat in picioare am mers si m-am schimbat in ceva lejer si mi-am luat geanta si am pornit spre scoala sarind peste micu-de-jun.
Cand am ajuns la scoala. Jimin era pe hol. Vorbea cu Jungkook.
Am ramas blocata pentru o secunda si ma intrebam ce pot vorbi cei doi.
Am mers in fata. Langa dulapul meu era Kami
Aceasta ma privea de parca ar sti ceva ce eu nu stiu.
-Ce s-a intamplat?*intreb eu*
-Ce crezi ca faci?
O priveam si nu intelegeam la ce se refera.
-Despre ce tot vorbesti?
-Stii tu prea bine despre ce vorbesc
-Chiar nu stiu despre ce vorbesti.
Se intoarse cu atata ura parca nici macar nu era prietena mea. Am ramas nedumerita. O fi spus cineva ceva despre mine. O fi mana lui Ana sau poate...... nu nu, nu ar putea fi.... defapt... nu nu. *Ma razgandeam eu in mintea mea*