Povesti

DE CE?

Poate ca mereu ne-am intrebat ce este fericirea! Unii spun un sentiment, altii o stare, unii o numesc "o clipa", altii "o persoana". De ce fiecare clipa de fericire trebuie sa o plătești in lacrimi? Fie lacrimi de bucurie, tristete, iubire, suparari, necazuri?
De ce este lacrima atât de pura? Daca ati gustat vreo data lacrima de pe obraz, ati simtit gustul ei amar! Chiar si atunci cand râzi cu lacrimi, tot amar este. Se spune ca lacrima contine 1% apa si 99% sentimente. Cele mai pure sentimente ies la iveală printr-o explozie de lacrimi!
De ce plângem? Sunt momente de fericire care nu le poti uita el aducandu-ti un surâs puternic, o durere abdominala si uneori chiar si taierea respirației, dar...sunt momente care ne "ucid" . Fie fapte, fie vorbe, dor. Si nu dor ca o rana pe care o vindeci dând cu o alifie, o crema, o punga cu ghiață. Nu e ca atunci cand ai febra si iti pui ceva rece pe frunte, bei un ceai si câteodată pastile sau ciorapi in oțet. Este pur si simplu acea durere care te distruge pe interior, care te face sa iti pierzi încrederea in anumite persoane, in tine însuți si uneori iti pierzi speranta in a mai face ceva. Tot ceea ce poti face este sa te retragi iar fata de ceilalți sa te abti, sa nu plângi, sa te stapanesti, sa te prefaci ca totul e bine. După ce te-ai retras începi sa plângi si sa te descarci ca si cum toata durerea ar iesi prin acele picături mici ce se preling pe obrajii rotunzi ai feței. De ce uneori plângem in fata altora? Pentru a ne vaită? Pentru a ne arata sensibilitatea? Pentru a ne vedea punctul slab ca sa stie unde sa ne atace? Poate ca uneori plângem chiar din cauza acelei persoane, ori situația ne determina sa o facem. Câteodată e bine sa plângem pe umărul cuiva stiind ca el va fi acolo mereu pentru noi, sa ne asculte, sa ne sfătuiască, sa ne înțeleagă. Dar daca intr-o zi te părăseste si acea persoana si ii va spune cuiva problemele tale? Chiar nu poți avea incredere in nimeni?
De ce pleaca oamenii? Pur si simplu pt ca au gasit ceva mai bun? Pe cineva mai bun? Era nevoie? A fost obligat? Asta a simtit sau doar asta a vrut? A vrut vreodată sa iti fie prieten sau doar s-a prefăcut? Ti-a fost prieten adevarat iar acum a plecat pt ca tu sau el s-a schimbat? De ce? De ce? De ce? De ce nu poate exista o prietenie externa cu bune, rele, noi prieteni, distante nedespartite? Te trezesti intr-o zi ca persoana în care ai avut cea mai mare incredere te tradeaza! O persoana pe care ai iubit-o neconditionat te părăseste. De ce ne fac oamenii sa suferim? Daca de la apropiați primesti suferința ce sa mai zic de dusmani? Exista dusmani? De ce trebuie sa avem dusmani? De ce suntem răi încât sa ne facem oameni care sa nu ne placa? Pentru ca nu exista PERFECȚIUNEA, nu a existat, nu exista si nici nu va exista! Asa ca voi divelor nu va mai dati doamne ca nici sa numarati pe degete nu stiti! Nu va mai dati perfectiuni cu haine de firma si găleata de machiaj pe fata!
De ce ii spunem trecut daca nu trece? Pt ca trecutul ne-a oferit amintiri si bune si rele. Cele bune pe care nu le vom uita, devenind amintiri, iar cele rele ne-am facut sa devenim ceea ce suntem azi! Trecutul ne-a dat o lectie de viata pe care am invatat-o si cu care vom merge in viitor. "Viitorul e tot ce contează, trecutul trebuie lăsat în spate". Trecutul poate însemna ieri, alaltăieri, un an, doi, zece....Trecutul este cea mai mare parte a vieții noastre, iar la un moment dat iti dai seama ca viitorul devine trecut si el. Poate ca viitorul va fi mai rău decat trecutul. Niciodata nu vei sti ce te asteapta. Iar ce te asteapta va deveni "ce te-a asteptat". Trecutul pot spune, este cea mai importanta perioadă, copilăria noastra este trecut. Copilăria cea mai frumoasa perioadă a vieții noastre.
De ce ne dorim sa fim mari? Cand suntem mici, mulți dintre noi ne dorim sa fim mari, sa fim independenți sa nu dispunem de nimic de la părinții nostri. Sa facem tot ce vrem, fara ai întrebă daca ai voie sau nu, sa iesi fara a trebui sa vi la o anumita oră, sa faci ce vrei, cand vrei! Dar ajungem la vârsta maturității, o vârsta la care ne dăm seama ca viața nu e chiar asa. Ca odată ce devi mare, trebuie sa ai propia responsabilitate, sa iti iei viata in mâini. Sa iti castigi propria pâine, proprii bani, sa te îmbraci singur, sa ai un acoperis deasupra capului, sa iti satisfaci nevoile. Nu e asa usor, nu?
Te gândesti ca la un moment dat vei deveni la rândul tau părinte si va veni vremea in care vei renunța la nevoile tale pt a ii le satisface pe ale sale. Vezi, viitorul nu e asa frumos! E mai frumos cand te gândesti ca aveai totul de a gata. In plus cand cresti, te indragostesti si suferi!
De ce ne indragostim?Se spune ca Dumnezeu a facut femeia si bărbatul. Prima data bărbatul iar apoi femeia. Altii spun ca in mitologie, Dumnezeu ia facut impreuna, bărbat si femeia, fiind lipiți unul de altu. I-a separat astfel ca fiecare persoana sa isi găsească cealalta inima, sufletul pereche. Dragostea este cel mai pur, sincer, puternic sentiment. Insa este si cel mai dureros. Daca dragostea nu ar exista celelalte sentimente ar fi nule. De ce? Pentru ca fiecare sentiment se leaga de iubire. Fericirea, tristețea, amarul. Absolut tot!
De ce isi pierde omul speranta in el? Pot spune asta chiar în cazul meu. Am un vis mare de împlinit si nu stiu daca va fi posibil insa eu incerc orice. Din punctul meu de vedere eu imi pierd speranta, pt ca astăzi nu se mai tine cont de talentul omului ci banul face tot. Azi daca ai pile devi cel mai puternic dintre toti. URASC DISCRIMINAREA! OAMENI BUNI, NU MAI SUNTEM PE VREMEA LUI LUDOVIC AL 16 LEA, SA FACEM DIFERENTE INTRE OAMENI! Fratilor, pentru voi chiar e mai important statul social decat viata unui om. Ma uit la mulți dintre doctorii din ziua de azi si observi ca mulți au facut o scoala degeaba, ca tu daca esti sărac si nu iti permit o operație, nici nu se uita la tine, te las sa zaci, sa mori acolo in chinuri. Omul omoară omul! Mai oamenilor in ce lume trăim?! Suntem mai răi ca animalele! Sincer mie mila de ele ca sunt desconsiderate cand ele merita mai mult respect si iubire decat noi care suntem niste "animale umane". Nu numai viata, dar societatea. Societatea ne schimba, ne strica. Ne nastem buni, dar societatea ne strica. Ce speranța sa mai aibă omul in el cand vede ca totul e cu bani. Bani sunt TOTUL. Cică banii nu aduc fericirea. E gresit! Bani te fac sănătos, bani te ajuta sa iti iei haine, de mâncare, o casa, lucruri materiale. Si când te gândesti ca e doar o hartie. Muncești o viata ca sa ai la bătrânețe, mori, iar copii tai iti vand tot ce tu te-ai chinuit o viata intreaga.
De ce nu mai exista credința si respect? Pai cum sa mai existe cand totul e pe relatii. Oamenii mai sunt prin Biserici atunci cand dau de greu, de Paste, de Crăciun.
Viața e ca o piesa de teatru, in care noi suntem personajul principal al propriei vieți.
O viață in care ne vom pune mereu intrebari, "de ce?" , intrebari la care vom răspunde singuri pentru ca nimeni nu va sti raspunsul tau, decat tu insati! Tu decizi ce faci cu viata ta, tu ti-o organizezi, nu altii! Nu lasa pe nimeni sa te influențeze, sa iti modeleze viata!
Tu esti stăpânul vieții tale!